„Îmi cer scuze” (Rodica Zafiu)

Text copiat de pe forumul pe care îl postasem iniţial. Îl pun şi aici pentru centralizare. Da, ştiu că am folosit eronat tipurile de ghilimele, dar e o greşeală forţată de circumstanţe (mi-e lene să mai fac modificări pe text).

«Din „România literară”, nr. 39, 3 octombrie 2008, pag. 15:

„Circulă adesea indicaţii normative „folclorice”, bazate pe impresii subiective şi pe judecăţi nespecializate. Una dintre acestea afirmă că exprimarea „îmi cer scuze” ar fi greşită, singurele formulări justificate fiind „îţi cer scuze” sau „vă cer scuze”. Vorbitorii care împărtăşesc această judecată de valoare şi-o susţin mai ales prin argumentul logico-gramatical al răsturnării de sens: ei susţin că e normal ca o persoană să ceară scuze (adică să ceară să fie iertată) altuciva, nu sieşi (cum ar părea să rezulte din exprimarea „îmi cer scuze”).

În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate, după cum a arătat, într-un articol din 1984, Mioara Avram („«Îmi cer scuze» sau «vă cer scuze»?”, în „Limba română”, nr. 5; text reprodus în volumul „Probleme ale exprimării corecte”, 1987). Vorbind de „condarnarea nejustificată a construcţiei „a-şi cere scuze””, autoarea demonstra că ambele construcţii sunt corecte: „criticile la adresa uneia dintre cele două construcţii, „îmi cer scuze” şi „vă cer scuze”, pot fi încadrate în categoria criticilor pedante, care mimează uneori înţelegerea confuză”. Mioara Avram plasa respingerea construcţiei „îmi cer scuze” în categoria mai largă a unor pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcţia „a cere scuze” are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect („cer scuze”), cu un complement care indică destinatarul („cer scuze cuiva sau de la cineva”) – şi cu pronume în reflexiv, indicând interesul, participarea („îmi cer scuze”). Ultima construcţie nu este un caz izolat în limba română; ea apare şi în „a-şi cere iertare”, „a-şi cere voie să plece” etc., fiind îndreptăţită din punct de vedere gramatical şi semantic şi confirmată de tradiţia literară: secvenţa „îmi cer scuze” e atestată în „Dicţionarul limbii române” (DLR), chiar la scriitori mai vechi. Şi construcţia similară, în care obiectul cererii este iertarea (mai vechi: iertăciunea), e bine reprezentată, apărând de exemplu la Bălcescu („Îşi ceru iertăciune”) sau la Negruzzi („Am venit să-mi cer iertăciune”). În explicarea construcţiilor în cauză sunt invocate atât soluţii interne, cât şi posibile calcuri din franceză. Interesant e că, aşa cum arăta Mioara Avram în articolul citat, ambiguitatea expresiei nu este creată doar de valorile pronumelui în dativ, care poate indica destinatarul („îţi” sau „vă”) sau participarea intensă, interesul agentului („îmi”), ci şi de relaţia dintre verbul „a cere” şi complementul „scuze”. Pentru unii vorbitori este oricum neclară expresia „a cere scuze”, care în principiu poate însemna fie „a cere să fie iertat”, fie „a cere să i se prezinte scuze”.

Or, situaţia actuală – în măsura în care o poate reflecta, în linii mari, internetul – pare a se caracteriza printr-o frecvenţă ridicată a construcţiei intensiv-participative, dar şi printr-o persistenţă a condarnării sale, a impresiei că este o greşeală de exprimare. O căutare pe Google (cu toate limitele ei) indică 461.000 de ocurenţe ale secvenţei „îmi cer scuze”, faţă de doar 4.050 pentru „îţi cer scuze”, 5480 pentru „vă cer scuze”, 7.820 pentru „îi cer scuze” şi 998 pentru „le cer scuze”. Formula cea mai frecventă este însă ironizată pe diverse bloguri: „şi atunci, viclenia-i dosnică l-a ajutat să găsească o formulare care-l satisface: «îmi cer scuze». Adică, îşi cere scuze lui însuşi. Singura persoană din lume căreia merită să-i ceară scuze este EL, unicul, marele şi inegalabilul şarlatan electoral (…) Politicozaurus carpato-danubianus nu a reuşit încă să înveţe sau nu vrea să accepte că formularea corectă este: «vă cer scuze» sau «îţi cer scuze»” (tara-noastra-de-KKo.blogspot.com). Unele luări de atitudine sunt şi mai violente: „Ruşine! Este inadmisibil să te numeşti jurnalist şi să nu ştii să scrii corect. «Îmi cer scuze»? Îţi ceri dumitale scuze, sau celor faţă de care ai greşit? Deci trebuia: «Îţi cer scuze» sau «vă cer scuze», nici într-un caz «îmi cer scuze»” (gandul.info, 12.07.2008). Cum se întâmplă adesea, ironia sorţii se manifestă în faptul că fraza de aspră condarnare a greşelii aproapelui conţine ea însăşi o greşeală („nici într-un caz”). Alteori, condarnările sunt mai puţin vehemente şi poziţiile – mai realiste: „o altă greşeală care este frecvent întâlnită în limba română şi pe care, sincer, recunosc că o fac şi eu, este «Îmi cer scuze». Expresia corectă este «Îţi cer scuze», «Vă cer scuze». Expresia este «a-şi cere scuze de la cineva», nicidecum «a-şi cere scuze de la sine»” (miresici.ro). În citatul de mai sus, se observă că şi în explicaţie vorbitorul foloseşte, de fapt, fără să-şi dea seama, construcţia pe care din considerente raţionaliste o condarnă: „expresia este «a-şi cere scuze de la cineva»”.

Desigur, net preferabilă era vechea formulă, în care relaţia sintactico-semantică era transparentp: „îmi cer iertare” înseamnă „cer pentru mine iertare”, „cer iertarea mea”. De altfel, în extinderea construcţiei în care iertarea este înlocuită cu scuzele rolul esenţial nu l-a jucat franceza, ci italiana, în care sunt curente construcţiile cu verbul echivalent lui „a cere”: „chiedere scusa”; formula „chiedo scusa” este tipică pentru întreruperea politicoasă a unui vorbitor, prin propria luare de cuvânt (un fel de „îmi permiteţi?”). Substantivul „scuză” este un împrumut modern (din secolul al XIX-lea) din italiană, aşa că nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcţii specifice; adaptate în română într-un mod care, cum se vede, nu este încă întru totul acceptat. Cea mai lipsită de ambiguităţi ar fi exprimarea eliptică şi exclamativă, cu intonaţia de rigoare: „Scuze!””»

~ de tralala01 pe Martie 25, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: