Majoritatea au sosit…

Dacă tot am început blogul ăsta şi am impus nişte reguli aproape satanice în ceea ce priveşte comentariile, reguli prin care promovez utilizarea corectă a limbii române, am decis prin dat cu banul (aveam de ales între un forum şi blogul ăsta şi a câştigat blogul cu 5-2, moneda folosită în luarea deciziei fiind cea norocoasă cu Mihai Viteazul, din 1992) să adaug o secţiune de limba română în care să clarific, cu argumente pertinente, clare şi cu referiri la articole şi lucrări de specialitate (deci fie la rădăcină, adică la norma propriu-zisă, fie la opinii foarte bine fundamentate ale experţilor lingvişti), diverse probleme şi dispute asupra anumitor aspecte ale limbii noastre (corectitudinea gramaticală a unor exprimări, etimologia unor termeni etc.).

Voi începe, după cum sugerează titlul, cu un extras din „Gramatica limbii române”, volumul II („Enunţul”), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005, extras care discută acordul dintre subiect şi predicat. Voi sări peste partea irelevantă, a aspectelor definitorii, pentru a mă opri asupra precizărilor de la paginile 353-358, care mă interesează astăzi în mod special. Evident, ceea ce prezint aici este o parte infimă din ceea ce scrie în „Gramatica limbii române” la capitolul care tratează acordul subiect-predicat, dar sunt convins că aveţi şi voi această carte esenţială pentru orice român în casă şi că veţi citi singuri din ea pentru a vă lămuri asupra altor aspecte. Dar să trec la esenţă…

2. ABATERI DE LA REGULA ACORDULUI

În limba actuală se înregistrează numeroase situaţii care nu se conformează regulilor gramaticale ale acordului. Uzul permite foarte multe variaţii de acord, structuri care reprezintă ezitări ale vorbitorilor. Acestea sunt manifestări ale acordului prin atracţie sau după înţeles şi nu sunt excluse întotdeauna de normele limbii literare.

Acordul prin atracţie constă în transferarea către verbul-predicat a unei informaţii gramaticale de către un constituent al enunţului nelegat sintactic de predicat, dar aflat în vecinătatea acestuia, sau de către o parte componentă a subiectului multiplu. Intercalarea între subiect şi predicat a unor adjuncţi ai nominalului-subiect determină distanţarea în succesiunea liniară a termenilor corelaţi (care ar trebui să se acorde) şi constituie o circumstanţă favorabilă încălcării regulilor gramaticale (Fiecare dintre cei trei oameni purtau insignă.).

Acordul după înţeles este acordul care se orientează după sensul nominalului subiect. Dacă subiectul are formă de singular, dar înţeles de plural (de exemplu, când este exprimat printr-un substantiv colectiv), predicatul se acordă formal, la singular (Majoritatea a votat împotrivă.). Varianta de plural este admisă de normele limbii literare, dacă vorbitorul are în vedere componentele ansamblului denotat de entitatea colectivă (Majoritatea au fost trimişi acasă.).

Graniţa dintre abaterile de la normă acceptate şi greşeli este oscilantă. De exemplu, acordul greşit între subiect şi predicat (dezacordul) poate produce enunţuri nongramaticale numai în raport cu regulile limbii actuale. Până în primele decenii ale secolului al XIX-lea, omonimiile în cadrul flexiunii verbale erau mai extinse: 3=6 (el cânta – ei cânta, el au plecat – ei au plecat) sau 1=6 (eu zbor – ei zboreu cobor – ei cobor). Dinamica morfologiei verbale explică prezenţa numeroaselor situaţii de „dezacorduri” din limba operelor literare. De la sfârşitul secolului al XIX-lea însă, noi forme morfologice se impun în limba literară, iar fenomenul se interpretează mai departe la nivel sintactic, în termenii acordului (dezacordului).

La nivelul graiurilor populare, regula generală de acord dintre subiect şi predicat variază în funcţie de particularităţile flexionare ale verbului în fiecare grai. În sistemul graiului muntean, omonimia singular-plural la persoana a III-a este generalizată (el vede – ei vede). Prezenţa acestor forme este considerată o manifestare de regionalism morfologic şi nu o greşeală de acord.

3. ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE REALIZĂRILE PARTICULARE ALE SUBIECTULUI

Subiectul poate da naştere unor situaţii speciale de acord, după cum poate fi realizat prin substantive colective, expresii partitive, nume proprii, pronume relative, pronume de politeţe, propoziţii, forme verbale nepersonale sau termeni în metalimbaj.

3.1. Subiectul este un substantiv colectiv

În funcţie de tipul de substantive colective şi de poziţia pe care o ocupă acestea în grupul nominal, acordul gramatical este frecvent concurat de acordul după înţeles sau de cel prin atracţie. Un substantiv colectiv la singular, aflat în poziţia de subiect, selectează forma de singular a verbului, conform acordului gramatical: Ungrup a sosit la aeroport.Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. (M. Eminescu, Strigoii).

Forma de plural, corespunzătoare acordului după înţeles, se datorează semului [+ Pluralitate], trăsătură inerentă, necontextuală: Au venit o grămadă. (vezi I, Substantivul, 4.3.2.5). De asemenea, prezenţa unui adjunct substantival care explicitează sensul termenului colectiv favorizează acordul prin atracţie: Un stol de păsări apar la orizont.

Fenomenul acordului nu afectează în acelaşi mod cele două subtipuri de substantive colective: cele care îşi specifică direct elementele componente (armatăpoportineret etc.) şi cele care au nevoie de un adjunct, substantiv individual la plural, pentru actualizarea membrilor colecţiei respective (un morman de hârtiio mulţime de problemeun grup de studenţi., vezi I, Substantivul, 4.3.1.2).

3.1.1. Substantivele colective care îşi specifică membrii

Substantivele care exprimă o colectivitate şi precizează direct, prin forma însăşi a termenului, elementele componente ale acesteia, impun predicatului un acord gramatical:

Armata se pregătea pentru un eventual conflict.;

Studenţimea a fost, în sfârşit, răsplătită.;

Târziu e şi toamna a plecat / Frunzişul tot e răvăşit. (G. Bacovia, Ecou de romanţă).

Impunerea acordului gramatical la acest tip de substantive colective este rezultatul unui proces istoric, de evoluţie lingvistică. În limba textelor din secolul al XVI-lea sau în cronicile secolului al XVII-lea, acordul după înţeles este extins şi în aceste situaţii: Ţara vor vrea să-şi apere ale sale.

În utilizări metaforice, aceste substantive colective primesc adjuncţi şi permit şi acordul prin atracţie: O armată de furnici şi-au făcut apariţia. (vezi I, Substantivul, 4.3.2.5).

3.1.2. Substantivele colective care nu îşi specifică membrii

Substantivele colective care nu îşi specifică direct membrii admit două ipostaze sintactice responsabile de două tipuri diferite de acord – un acord gramatical şi un acord după înţeles şi prin atracţie:

Ceilalţi intelectuali […] se pun şi ei pe treabă: un grup de ofiţeri superiori predă istoria celui de-al doilea război mondial. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii);

Un grup de tineri şi-au cerut drepturile.

Acordul numelui predicativ sau al participiului pasiv poate avea în vedere, de asemenea, fie forma numelui subiect, fie sensul substantivului colectiv sau informaţia gramaticală a adjunctului acestuia:

În cadrul TIB 2005 […] va fi expusă o gamă complexă de centrale telefonice. (JN, 2005);

Un grup de studenţi au fost trimişi cu bursă la Paris.;

O grămadă de cărţi erau aruncate pe jos.

Ştergerea adjunctului nu influenţează variaţia de acord (chiar nelexicalizat, adjunctul se deduce din contextul anterior):

Tinerii şi-au făcut planurile. Un grup a/au plecat deja.;

Avea foarte multe cărţi. O grămadă s-a/s-au pierdut.;

Toţi copiii sunt aşteptaţi la spectacol. O mulţime este prezentă. / O mulţime sunt prezenţi.

(a) Acordul gramatical (O mulţime de oameni a fost atent cercetată.)

În prima ipostază sintactică a numelor colective care nu îşi specifică membrii, acestea, în calitate de centre de grup, impun acord formal. Accentul cade pe substantivul colectiv înţeles ca o entitate unitară şi nu pe ideea de număr, pe valoarea de cuantificare (un grup). Prezenţa articolului hotărât sau a unui adjunct adjectival întăreşte statutul centrului:

Mulţimea a părăsit piaţa.;

O serie de cuvinte a intrat deja sub tipar.;

Mulţimea toată pare violetă / Oraşul tot e violet. (G. Bacovia, Amurg violet).

(b) Acordul după înţeles şi prin atracţie (O mulţime de oameni au fost strânşi în curte.)

În cea de-a doua ipostază sintactică, acordul predicatului se face cu substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, în timp ce colectivul anterior este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi şters şi atunci numele colectiv îl înlocuieşte şi funcţionează ca o proformă care îşi procură referinţa anaforic sau cataforic: (Dintre elevi) o mulţime mi-au răspuns., O mulţime (de elevi) mi-au răspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective este cuvântul mulţi (multe), cu valoare pronomială:

O serie de texte noi au fost introduse în programele şcolare.

Atunci când substantivul colectiv se află în poziţia unui complement direct sau indirect, prin fenomenul dublării clitice se reia adjunctul, ceea ce subliniază statutul special al acestuia în cadrul construcţiei, nu numai în ceea ce priveşte acordul dintre subiect şi predicat: Pe o mulţime de studenţi i-am revăzut mai târziu., *Pe o mulţime de studenţi am revăzut-o mai târziu., Majorităţii elevilor li s-au respins contestaţiile., *Majorităţii elevilor i s-au respins contestaţiile.

Dominaţi de hipercorectitudine, vorbitorii de limbă literară optează de multe orpi pentru un acord strict gramatical cu numele colectiv, dar şi varianta cu acordul după înţeles şi prin atracţie este foarte frecventă, pentru că reflectă exact coerenţa mesajului.

3.1.3. Substantivele contextual colective

Substantivele comune concrete, percepute ca substantive cu valoare cantitativă, pot primi o accepţie colectivă, atunci când se referă la o mulţime de obiecte sau persoane (o căruţă de proşti, o găleată de bani, o avalanşă de aplauze, o căciulă de bani, un cerc de soldaţi etc.) şi favorizează acordul după înţeles: O căciulă de bani sunt pe masă.O avalanşă de aplauze au încheiat reprezentaţia.Un cerc de soldaţi au fost desfăşuraţi în curte.

În anumite construcţii cu adjective substantivizate, acordul formal poate fi concurat de acordul după înţeles. Dintre variantele: Grosul forţelor acestui corp de armată a fost împins / au fost împinse înapoi., cea cu verbul la plural apare ca fiind semantic adecvată. De asemenea, concordanţele semantice prevalează în raport cu regulile formale ale acordului dintre subiect şi predicat în construcţiile în care centrul grupului nominal subiect este substantivul «amar»: A/Au trecut atâta/atâţia amar de ani. În aceste grupări, adjectivul substantivizat «amar» şi-a redus contribuţia semantică la o evaluare cantitativă, informaţie proprie cuantificatorilor.

3.2. Substantivele de tipul: fel, tip, soi, specie, rasă

Substantivele menţionate sunt însoţide de un substantiv la plural, de aceea nu mai transmit verbului-predicat informaţia de singular care le este proprie în context (Au apărut un fel de musculiţe., Între sintaxă şi lexic nu se stabilesc niciun fel de relaţii., O categorie de spectatori au fost în mod deliberat neglijaţi.).

Deşi au determinanţi proprii numelui (adjunct, adjectival, articol), aceste substantive au în context mai mult o valoare adjectivală. Efectele diminuării statutului substantival în asemenea îmbinări sunt mai clare la cuvântul „fel”, parte constitutivă a locuţiunilor adjectivale astfel de, fel de fel deAstfel de oameni reuşesc în viaţă., Fel de fel de oameni au venit.

Spre deosebire de substantivele colective care nu îşi specifică membrii (cu care au o serie de asemănări), substantivele avute în vedere, în lipsa determinativului prepoziţional la plural, nu mai pot fi coocurente cu un predicat la plural (*Acest tip […] nu reuşesc în viaţă.).

3.3. Subiectul este inclus într-o expresie partitivă

Relaţia partitivă se exprimă, în limba română, cu ajutorul prepoziţiilor dintre, din şi de. Dintre presupune apariţia unui substantiv numărabil la plural, care poate influenţa acordul. Din selectează un substantiv ai cărui membri nu sunt individualizaţi, de exemplu un colectiv (o parte din clasă), iar de selectează, de multe ori, un masiv (o parte de apă, o parte de ulei). Prezenţa substantivului de pe poziţia a doua, care reprezintă întregul, sau însuşi sensul elementului aflat în poziţia de subiect favorizează apariţia structurilor cu acord prin atracţie sau după înţeles.

3.3.1. Tipuri de construcţii partitive

Pe poziţia subiectului inclus într-o expresie partitivă poate apărea fie un substantiv (o jumătate, un sfert, o parte, o pereche, o duzină, o multitudine, o cantitate etc.), fie un cuantificator nedefinit, negativ sau numeric (fiecare, vreunul, toţi, nimeni, niciunul, doi).

În cadrul construciilor partitive, acordul corect este cel formal, predicatul având numărul şi persoana impuse de subiect:

O parte din cursanţi va merge la mare, iar cealaltă parte este condusă în campus.;

Echipele reprezintă 11 localităţi din România, iar o treime din participanţi provine din Bucureşti. (EZ, 2005);

Fiecare dintre noi are un scop în viaţă.;

Mulţi dintre voi sunt îngrijoraţi de soarta partidei.

Componentul al doilea al grupului sintactic, care nu este în nominativ, poate fi însă, din punct de vedere semantic, mai adecvat statutului de subiect, ceea ce favorizează acordul verbului-predicat, al numelui predicativ sau al participiului pasiv cu acesta. Acceptarea construcţiilor cu predicatul la plural – a acordului cu adjunctul grupului nominal subiect – presupune reorganizarea semantică şi sintactică a grupului nominal: substantivul în nominativ, sărăcit semantic, se reinterpretează ca un determinativ cantitativ, iar poziţia dominantă în grup revine substantivului/pronumelui (atribut) la plural, a cărui informaţie gramaticală este repetată morfologic în forma predicatului, a numelui predicativ sau a participiului pasiv:

O parte dintre cei convocaţi nu s-au prezentat.;

Jumătate din bani au fost cheltuiţi fără folos.;

Majoritatea clienţilor din cafenelele bancare urmăresc evoluţia acţiunilor cotate la bursa din Bucureşti. (EZ, 2005);

O treime dintre studentele admise vor plăti o taxă suplimentară.;

Fiecare dintre copiii tăi vor pleca.;

Fiecare dintre noi avem la un moment dat nostalgia copilăriei.;

Unii dintre noi am învăţat devreme ce înseamnă maturitatea.;

Mulţi dintre voi cunoaşteţi deja regulile concursului.

Acordul semantic se situează la graniţa dintre corect şi incorect: Un sfert din sală au plecat deja.

Ca şi în cazul pronumelor, numeralele pun problema unui acord special, «referenţial» pentru numele predicative şi participiile pasive, funcţionând ca nişte termeni intermediari între acestea şi substantivele pe care le reprezintă: Patru (dintre fete) au fost trimise la Iaşi, iar două au fost aduse la Bucureşti., Am multe veşti: doar primele sunt bune.

Numeralele mai mari decât unu nu selectează predicatul la singular, ceea ce permite acordul cu adjunctul din grup. Intervenirea rolurilor gramaticale sub dominaţia relaţiilor semantice dintre elementele componente ale grupului este favorizată de statutul lingvistic al acestor unităţi lexicale, care se înscriu semantic în seria cantitativelor numerice. Fenomenul afectează toate numeralele compuse în care sunt incluse numeralele substantivale simple: Aproximativ 62 de milioane de germani sunt aşteptaţi […] la urne pentru a alege un nou parlament în unul dintre cele mai importante state ale Uniunii Europene. (EZ, 2005).

Efectele acestui mod de reinterpretare sintactico-semantică afectează şi acordul altor componente din grupul nominal, în care cuantificatorul este reprezentat printr-un numeral compus (cei două sute de lei – *cele două sute de lei). În aceste situaţii, când numeralul este asociat substantivului prin de, componentul dominant, centrul semantic şi sintactic al grupului – cel care impune prin acord reiterarea anumitor informaţii gramaticale – este substantivul (vezi I, Numeralul, 2.5.1.1; II, Grupul nominal, 2.4.4).

Forma numelor predicative şi a participiilor pasive înregistrează, de multe ori în limitele aceluiaşi enunţ, ezitările vorbitorilor între acordul gramatical şi cel după înţeles sau prin atracţie:

Primiţi în rate, o parte din banii pentru descărcarea de sarcină arheologică este cheltuită pentru a asigura salariile acestor lucrători. (JN, 2005);

M. a mai spus că în buget erau prevăzute 300 de milioane de dolari pentru acest proiect, dar care la rectificare au fost mutaţi către alte ministere. («Ziua», 2005).

Dacă subiectul nu este însoţid de adjuncţi, este recomandabil acordul gramatical: Fiecare va şti ce are de făcut.Fiecare a fost odată tânăr (tânără).Câţiva (unii, mulţi) au fost pedepsiţi., Câteva (unele, multe) au fost menţionate în raport. Absenţa atributului nu împiedică decodarea sa în cadrul enunţului, ceea ce permite o nouă variantă de acord în număr, persoană şi, în cazul numelui predicativ sau al participiului pasiv, în gen. Variante cu acord după înţeles pot fi, cu uşurinţă, reperate la nivelul limbii literare: Fiecare vom şti ce avem de făcut., Fiecare am fost odată tineri (tinere)., Câţiva (unii, mulţi) am fost pedepsiţi., Câteva (unele, multe) aţi fost pedepsite.

3.2.2. Construcţiile restrictive

Expresiile partitive pot fi însoţite de un adverb sau un adjectiv cu nuanţă restrictivă. Acesta accentuează calitatea de centru a primului component, de aceea este mai adecvat acordul formal: Doar o treime dintre studenţi vine., O mică parte dintre studenţi a dat un răspuns bun., Numai o parte dintre studenţi a dat un răspuns bun.

Mai puţin prezent în aceste contexte, acordul după înţeles nu este, totuşi, exclus: Numai un sfert dintre soldaţi cunoşteau experienţa războiului., O mică parte dintre paginile manuscrisului au rămas necitite.

Cam atât despre acordul subiect-predicat pentru acum. „Gramatica limbii române” conţine mult mai multe materiale despre subiect, pe care sunt prea comod să le mai înşir aici, fiindcă nu tratează problema de care doream să mă ocup, cea precizată în titlu. Voi reveni şi cu alte articole pe teme lingvistice.

~ de tralala01 pe Martie 25, 2009.

Un răspuns to “Majoritatea au sosit…”

  1. Sincer, am învăţat din engleză acordul subiectului (de tipul: mulţime, echipă etc.) cu predicatul. Mi s-a părut mult mai simplu atunci, eram în clasele I-IV.

    Să scrii de e.p.s. , ar fi interesant!

    Ex: Tralala scrie vesel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: