Paulescu reloaded

Ca să nu dispăreţi cu toţii din lipsă de material de lectură (văd că încep să am vizitatori, deci profit de voi pentru a-mi creşte nota), am decis să mai adaug o categorie în care să public diverse articole scrise de mine (nu spun unde, ca să vă omoare curiozitatea, cine ştie cunoaşte, ca să folosesc o expresie specifică (in)culturii de boschetar). Nu de alta, dar obţin rezultate duble cu o singură muncă (un fel de 2-in-1, cum ar spune americanii), deci nu am de ce să nu profit de pe urma faptului că ştiu şi eu să dau copy-paste.

Voi începe cu recenzia propriu-zisă la volumul doctorului Nicolae C. Paulescu, recenzie despre care aberam acum câteva posturi. Titlul este „Ştiinţă şi credinţă în Dumnezeu”.

„Puţini dintre noi sunt aceia care nu au auzit, măcar tangenţial, fără a-i cunoaşte importanţa, de Charles Darwin, renumit naturalist despre care astăzi se spune că ar fi „cel mai influent savant din istorie” („ICL Reporter”, februarie 2009). El este autorul cărţii „Despre originea speciilor”, considerată în prezent baza teoriei moderne a evoluţiei în biologie, precum şi punctul de plecare al multor cercetări ştiinţifice, atât ale trecutului, cât şi ale zilelor actuale. Totodată, deşi nu a avut acest scop, volumul lui Darwin şi teoria propriu-zisă a evoluţiei speciilor au reprezentat dintotdeauna unul din argumentele materialiştilor aduse în faţa existenţei lui Dumnezeu, în ciuda faptului că niciuna din ele nu atacă (şi, de altfel, nici măcar nu doreşte să atingă) acest aspect filosofic şi religios.

Volumul „Noţiunile de «Suflet» şi «Dumnezeu» în fiziologie” reprezintă o colecţie de lecţii şi articole ale renumitului profesor Dr. Nicolae C. Paulescu, în care acesta îşi expune ideile cu privire la fiziologie, ştiinţă şi originea vieţii. Opera a fost publicată iniţial în 1944 de către Fundaţia pentru Literatură şi Artă sub îngrijirea Dr. Vasile Trifu şi reprodusă în 2007 de către editura „Credinţa strămoşească”, reproducere în care s-au adus la zi ortografia şi o parte a limbajului. Cu toate neajunsurile sale (care vor fi analizate pe rând în rândurile care urmează), cartea reprezintă un document de nepreţuită valoare pentru orice tânăr student nu doar în domeniul medicinii, ci şi în vastul câmp al ştiinţelor sau al filosofiei.

Tomul se deschide cu o introducere amplă şi excelent documentată a doctorului Vasile Trifu, renumit medic urolog al vremii, în care acesta expune, concis şi la obiect, viaţa, activitatea şi orientarea filosofico-religioasă a marelui profesor Dr. Paulescu. Astfel, accentul cade pe credinţa nestrămutată în Dumnezeu a faimosului savant, dar şi pe agitata sa carieră ştiinţifică, o carieră marcată de importante descoperiri în domeniile medicinii şi fiziologiei. Este prezentat aici inclusiv punctul culminant, în sens atât pozitiv, cât şi negativ, al carierei cercetătorului Paulescu, anume descoperirea insulinei, urmată de „furtul”, sau, mai precis, plagierea acesteia de către „savanţii” canadieni Frederick Banting şi Charles Best. Descoperirea avea să le aducă celor doi din urmă premiul Nobel, iar omenirii un tratament pentru diabet. Dr. Trifu tratează insistent acest caz, prezentând atât iluziile cu care a fost momit Dr. Paulescu pentru a-şi păstra descoperirea şi cercetările în ţară (promisiunea finanţării construirii unui laborator care nu avea să apară niciodată) în ciuda ofertelor primite din străinătate, cât şi încercările eşuate ale savantului român de a-şi recâştiga dreptul de prim descoperitor, pentru a demonstra că există nedreptate inclusiv în ştiinţă.

După ampla introducere, urmează o serie de şapte lecţii ţinute de Dr. N. C. Paulescu la Facultatea de Medicină din Bucureşti, din care trei reprezintă corpul şi scopul propriu-zise ale cărţii, iar celelalte patru sunt trecute la „Anexe”, alături de patru articole ale profesorului. Cele şapte lecţii ale doctorului oferă câte o definiţie a fiziologiei, a materiei vii, a biologiei şi a sufletului şi îşi propun să explice noţiunea de Dumnezeu, metoda experimentală şi importanţa stilului în ştiinţă. Ele reprezintă un exerciţiu de obiectivitate, precizie a observaţiilor şi exactitate a interpretării datelor experimentale de cel mai înalt nivel, dar şi o lecţie de filosofie de care ar trebui să ţină seama oricare cercetător, fie experimentat sau începător, al prezentului. Paulescu nu afirmă nimic fără a demonstra cu argumente, exemple din natură, rezultate ale cercetărilor sale sau ale altora din ştiinţă, ori fapte bine stabilite. Stilul său clar, distant şi rece nu lasă niciodată loc interpretărilor, atât în ceea ce priveşte alegerea cuvintelor, cât şi în cazul esenţei ideilor sale. Rigoarea ştiinţifică a cercetătorului este vizibilă în orice pas, iar logica este atât de simplă (nu simplistă!) şi de clară, încât uneori este nevoie de recitirea unei propoziţii nu pentru a-i înţelege sensul, ci pentru a-i pătrunde profunzimea şi densitatea de substanţă. Niciun cuvânt nu este folosit pentru a umple spaţiul ori pe post de balast. Definiţiile foarte concentrate oferite studenţilor sunt, cel mai adesea, rezumate ale demonstraţiilor sale şi orice noţiune folosită într-o astfel de definiţie pentru a face lumină asupra alteia este, la rândul ei, imediat explicată cu o iscusinţă magistrală.

Pornind de la ideile de materie şi energie, Paulescu reuşeşte, în lecţiile sale, să definească prin observaţie şi experiment fiinţele vii, prin caractere precum corp, formă şi mod de organizare (unicelulare sau pluricelulare), pentru ca apoi să le deosebească de mediul neviu prin prezenţa, la vieţuitoare, a unei finalităţi, a unui scop suprem, anume reproducerea. El purcede după aceasta la descrierea fenomenologiei fiinţelor vii şi face distincţia între fenomene inconştiente, sau reflexe, şi fenomene conştiente, respectiv instincte şi acte voluntare la acestea din urmă. După aceea, Paulescu face o critică exhaustivă (pentru vremea sa) materialismului şi generaţiei spontanee, pe care le combate şi le demonstrează drept eronate prin folosirea argumentelor date de ştiinţă, observaţie şi experiment. La urmă, profesorul defineşte noţiunile de „suflet” şi „Dumnezeu” în ştiinţă, drept „agent al finalităţii”, respectiv „cauză primară”. Cele patru lecţii din „Anexe” oferă definiţii succinte şi explicaţii ale fiziologiei, metodei experimantale şi stilului în ştiinţă şi aduc completări ideilor deja exprimate în primele trei prelegeri.

În ceea ce priveşte cele patru articole conţinute în volumul de faţă, acestea sunt răspunsuri la criticile publicate în presă de către doctorii Nicolae Leon, parazitolog şi entomolog, respectiv Dimitrie Voinov, renumit biolog şi citolog, la adresa cursurilor şi opiniilor lui Paulescu. Ele nu fac decât să clarifice şi să întărească afirmaţiile pe care acesta din urmă le făcuse în lecţiile sale, aducând noi exemple şi argumente în favoarea lor. Deşi foarte puternic documentate, aceste articole scot la iveală şi latura afectivă, subiectivă a profesorului, care nu se poate abţine de la a-şi ironiza colegii, într-un stil mult mai rafinat şi mai subtil, însă, decât acela al atacurilor acestora asupra renumitului medic. Totuşi, Paulescu îşi păstrează chiar şi aici răceala şi rigoarea ştiinţifică, întrucât argumentează şi întăreşte orice remarcă ironică prin exemple ori clarificări, astfel încât niciuna din afirmaţiile sale nu poate fi considerată gratuită.

Volumul se încheie cu „Adăugirile editorului”, mai exact trei articole recente, unul referitor la cazul insulinei (în care se prezintă nişte argumente în mare parte fabricate pentru care Paulescu nu ar fi fost creditat de la început pentru descoperirea sa) şi două privind darwinismul. Din păcate, deşi aduse la zi din punct de vedere ştiinţific şi bazate pe filme documentare din ultimul deceniu al secolului XX, aceste din urmă articole nu se ridică, din punct de vedere al tăriei, exactităţii şi documentării argumentelor, nicidecum la nivelul demonstraţiilor lui Paulescu. Precaritatea documentaţiei şi sărăcia surselor de informare le transformă în simple opinii subiective, insuficiente pentru a reprezenta teorii sau ipoteze ştiinţifice solide, după înseşi criteriile doctorului Paulescu.

Desigur, trebuie înţeles că volumul profesorului Dr. Paulescu, deşi de actualitate permanentă în ceea ce priveşte consideraţiile asupra ştiinţei în sine şi rigoarea de care trebuie să dea dovadă omul de ştiinţă, este perimat din punct de vedere ştiinţific. Multe din argumentele aduse de renumitul profesor, valabile, corecte şi complete în timpul vieţii sale, şi-au găsit demonstrat contrariul pe parcursul evoluţiei continue a ştiinţei, mai ales din ultimele două decenii. Transformismul, pe bună dreptate negat la începutul secolului XX, a fost demonstrat în cea de-a doua jumătate a aceluiaşi veac, chiar şi experimental (la nivelul organismelor unicelulare), iar evoluţia speciilor a ajuns să fie un domeniu de sine stătător al microbiologiei care a dus la descoperirea de vaccinuri sau antidoturi împotriva multor boli (cum ar fi, spre exemplu, gripa aviară provocată la om de o ramură a virusului H5N1). Trebuie menţionat, însă, că noţiunea actuală de evoluţie a speciilor nu coincide în totalitate cu aceea propusă de Charles Darwin.

Înainte de a încheia, trebuie acordată o atenţie specială şi modului în care este prezentată cartea. Aceasta deoarece este inacceptabil ca numărul greşelilor de editare să fie atât de mare, mai ales atunci când este vorba de o personalitate atât de respectabilă în calitate de autor. Or, deşi este specificat că ortografia şi limba sunt aduse la nivelul normelor actuale, apar nenumărate virgule puse aiurea între subiect şi predicat, între predicat şi complement direct şi în multe alte locuri în care nu-şi au locul („În anii ’30, Oparin, a formulat o serie de teorii…” sau „Miller, a obţinut câteva molecule…”, pentru a cita numai două exemple de la pagina 376). De asemenea, multe nume sunt scrise fie cu literă iniţială mică, fie greşit, iar cuvintele în limbi străine sunt adesea scrise prost. În plus, unele cuvite sunt scrise împreună, lipite, ceea ce îngreunează serios lectura şi înţelegerea anumitor pasaje. Nu în cele din urmă, unii ani sunt scrişi greşit (Lenin era comisar al poporului pentru Afaceri externe în 19017!). Toate aceste erori de editare, prezente într-un număr atât de mare, sunt foarte deranjante şi oferă un aspect deplorabil unei cărţi altfel demne de toată stima, ceea ce reprezintă o greşeală de neiertat a celor care s-au ocupat de această etapă din cadrul publicării volumului.

În ciuda neajunsurilor sale date de editarea defectuoasă şi de progresul ştiinţei, cartea profesorului Dr. Nicolae C. Paulescu este şi va rămâne una de permanentă actualitate pentru orice student sau cercetător interesat de metodele pe care trebuie să le folosească în munca şi demonstraţiile sale ştiinţifice, de felul în care trebuie să-şi construiască raţionamentele, argumentele şi lucrările şi de modul în care trebuie să abordeze ştiinţa. Mai presus de toate, însă, volumul marelui savant este o dovadă incontestabilă a faptului că reuşita în ştiinţă este imposibilă fără rigoare, filosofie, pasiune şi credinţă.”

Evident, articolul este pentru un public de peste 15 ani cu interese care nu ţin neapărat de cultură sau ştiinţă (adică pentru proştii de rând).

~ de tralala01 pe Aprilie 1, 2009.

2 Răspunsuri to “Paulescu reloaded”

  1. http://saccsiv.wordpress.com/2009/01/27/dr-nicolae-paulescu-%E2%80%9Espitalul-coranul-talmudul-kahalul-si-francmasoneria%E2%80%9D/

  2. Şters fiindcă nu respectă regulile pentru comentarii. Spune doar că nu a citit articolul, dar pare interesant. Fâs. Nici nu-l citi, interesant nu e, oricum. E scris ca să trec la seminarul sau laboratorul de ceva (momentan nu-mi amintesc de ce anume, ştiu doar că-l fac cu o profă la care am picat şi semestrul trecut). Deci îţi dai seama cât de imbecil e dacă nici măcar nu mai ştiu prea bine pentru ce materie l-am scris.
    tralala01.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: