Criza economică – o realitate previzibilă

Aici vedeţi unul din articolele făcute „pe ultima sută de metri” pentru revistă datorită faptului că sunt, cu o excepţie, înconjurat de incompetenţi şi cretini incapabili să prezinte un articol la timp acolo. A, şi de o coordonatoare genială (excepţia ştie de ce… mulţumesc pentru anunţul cu diplomele, aştept să-i văd crizele de personalitate de miercuri, când s-o trezi fără ele pentru că-i senilă). Evident, conţinutul e mai mult traducere decât vreo urmă de creaţie proprie, documentarea e destul de precară (directivele UE privitoare la criză, câteva extrase din site-ul lor oficial, site-ul Băncii Mondiale, plus multă Wikipedie), dar cele trei pagini au fost făcute, munca a fost minimă (dacă după patru zile de nesomn în care vă chiorâţi ca idioţii la un monitor editând o sută de pagini mai aveţi chef şi de creat articole, în primul rând nu vă cred, iar în al doilea vă trimit la un spital de boli nervoase), iar rubrica economico-politică a fost salvată (de aceiaşi doi oameni care au salvat-o şi pe cea despre drepturile copilului…). Lectură plăcută.

De ceva mai bine de un an de zile, întreaga lume vede şi aude vorbindu-se despre notoria şi temuta criză economică. Pentru cei mai mulţi dintre noi, aceasta este sinonimă cu pierderea de locuri de muncă, scăderea puterii de cumpărare, falimentul unor bănci, instituţii sau firme considerate până recent de încredere şi, per ansamblu, cu o golire tot mai evidentă a buzunarelor şi pierderea încrederii în monedă. Puţini se întreabă, însă, ce anume a provocat criza economică şi de ce aceasta a produs atât de multe şocuri pe pieţele şi bursele mondiale.

Ce este o criză economică?

Prin definiţie, o criză economică este o perioadă de recesiune a economiei la nivel regional sau mondial, adică o perioadă mai îndelungată de timp în care activitatea economică suferă de pe urma unei încetiniri accentuate. Cauzele unor astfel de crize sunt variabile, dar au în general legătură cu unul sau mai mulţi din următorii factori: crizele valutare, crizele energetice, crizele financiare, războaiele, subconsumul sau supraproducţia.

Perioadele de recesiune sunt considerate o parte normală a ciclului economic şi apar de obicei o dată la opt până la zece ani. În general, ele nu durează mai mult de un an şi se referă la creşteri economice mai mici de 3%. Situaţiile în care o recesiune se transformă în criză sunt mult mai rare şi apar atunci când recesiunea se întinde pe o perioadă mai mare şi duce chiar la scăderi ale economiei. Astfel de crize financiare nu au, în general, loc mai frecvent de o dată pe secol, însă pot dura chiar mai bine de un deceniu. O astfel de criză are loc în prezent, fiind considerată cea mai mare după Marea Depresiune dintre anii 1929 şi 1939.

Perioada de scădere economică prin care trece lumea în prezent are la bază o criză financiară, eveniment asociat în general cu panicile bancare (momente de pierdere a încrederii guvernamentale sau populare în bănci din diverse motive, cum este cazul în ceea ce priveşte prezenta recesiune), prăbuşirile bursiere (care, de această dată, au venit drept consecinţă imediată a recesiunii) sau spargerea unor aşa-zise „bule financiare” (schimburi de volume mari de acţiuni sau bunuri la preţuri care variază considerabil în raport cu valoarea reală a acestora).

Scurt istoric al crizei economice

Cauzele crizei economice din prezent pot fi găsite ca având fundament în pierderea încrederii investitorilor în creditele ipotecare securizate (credite a căror valoare nu este staţionară, ci este dată de volatilitatea pieţei, adică de gradul de stabilitate al acesteia, şi de investiţiile care se fac în ele) din Statele Unite. Aceasta a dus imediat la o criză de lichidităţi (o înăsprire a condiţiilor necesare pentru obţinerea unui credit bancar) care a forţat o injecţie de capital substanţială pe pieţele financiare din partea Rezervelor Federale ale Statelor Unite, Băncii Angliei şi Băncii Centrale Europene. Rezultatul nu a fost însă cel sperat, anume restabilirea echilibrului financiar, ci o creştere bruscă a volatilităţii pieţelor economice, datorată injecţiei masive de capital. Astfel, în iulie 2007 s-a înregistrat un maxim al riscului creditelor în economia generală, pentru ca tendinţa de volatilitate să se menţină ridicată pe parcursul anului următor şi să atingă un nou maxim, mult mai ridicat, în septembrie şi octombrie 2008. În acest interval de o lună, criza economică s-a adâncit brusc din cauza prăbuşirii pieţelor bursiere la nivel mondial şi intrării într-o perioadă de şi mai mare volatilitate. În doar câteva săptămâni, un număr considerabil de bănci, creditori ipotecari şi companii de asigurări, unele considerate chiar foarte stabile în trecut (Lehman Brothers) au dat faliment sau au fost în pragul acestuia (AIG).

Începând din septembrie 2008, odată cu falimentul Lehman Brothers, criza economică s-a adâncit la nivel global, ducând la injecţii masive de capital din partea statului pentru sprijinirea băncilor. În Europa, cele mai afectate state au fost Islanda, care aproape că a intrat în faliment ca stat în urma prăbuşirii celor trei bănci naţionale principale, Marea Britanie, care a lansat un plan de 500 de miliarde de lire sterline pentru restabilirea echilibrului economic şi a naţionalizat cele mai multe dintre instituţiile financiare aflate în dificultate în acea perioadă, precum şi Polonia, Ucraina, Ungaria şi România, în care s-au înregistrat dificultăţi majore în obţinerea de credite în valută solidă precum francul elveţian deoarece, pe măsură ce monedele locale îşi pierdeau puternic din valoare, remunerarea unor astfel de credite devenea tot mai dificilă. Pe de altă parte, scăderea la nivel mondial a cererii de petrol, datorată crizei economice, a dus în această perioadă la o prăbuşire a preţurilor pentru acesta, ceea ce a rezolvat temporar criza energetică a începutului de mileniu.

Luna octombrie 2008 a fost marcată de prăbuşirea generală a pieţelor bursiere la nivel mondial, cu crahuri în toate statele europene, în Statele Unite şi în ţări precum China şi Japonia. Islanda a primit sprijin din partea Marii Britanii pentru a evita falimentul de ţară şi a oprit cea mai mare parte a schimburilor comerciale, iar statele Uniunii Europene au negociat planuri de redresare economică prin injecţia de capital bugetar pentru a sprijini băncile. În Europa de Est, Ucraina şi Ungaria au negociat împrumuturi majore pentru a-şi susţine economia, în timp ce Polonia a suferit pierderi majore, de peste 50%, pe piaţa bursieră internă. De altfel, la nivel mondial, bursele au atins cele mai scăzute niveluri din 1987 sau chiar, în unele cazuri, de la Marea Depresiune din 1929.

Sfârşitul anului 2008 a fost marcat de o instabilitate economică ceva mai puţin accentuată decât primele două luni ale toamnei, însă economia se afla în continuare în cădere liberă la nivel mondial. În decembrie, Canada a anunţat în mod oficial intrarea în recesiune, intrând în rândul celorlalte state mari ale lumii în care economia era considerată în mod oficial instabilă.

Începutul anului 2009 a fost văzut de specialişti drept cel mai negru debut de an din istoria omenirii din punct de vedere economic. Din iulie 2007 până la începutul lunii martie 2009, pieţele economice căzuseră cu peste 50%, atingând sau chiar depăşind căderea de 53% petrecută între 1929 şi 1931 în timpul Marii Depresiuni Economice. Până la jumătatea lunii martie 2009, prăbuşirea economică a depăşit ritmul celei din 1929, făcându-i pe unii specialişti să considere că peste 45% din veniturile întregii lumi fuseseră irosite sau distruse de criză. Totuşi, după 10 martie 2009, o tendinţă contrarie a burselor a început să apară, ceea ce a dus la o creştere cu peste 150% a valorii pieţelor bursiere în mai puţin de două luni, până la data de 9 mai 2009. Volatilitatea pieţei rămâne însă foarte mare, iar criza economică este departe de a se fi sfârşit.

Criza economică în Europa de Est

În Europa de Est, la fel ca în Asia Centrală, ultimii 20 de ani (perioada de după 1989) fuseseră marcaţi de o creştere economică accentuată, mult mai mare (procentual vorbind) decât aceea din Europa Vestică, datorită faptului că economiile statelor estice, în special ale celor din fostul bloc sovietic, erau abia în curs de apariţie şi dezvoltare. Criza economică a însemnat un sfârşit brusc al tuturor acestor creşteri, iar în prezent ameninţă cu aruncarea înapoi în sărăcie a tuturor celor care au beneficiat de panta ascendentă de până acum.

Din cei 480 de milioane de locuitori consideraţi săraci ai zonei Europei de Est şi Asiei Centrale în 1990, peste 90 de milioane au depăşit acest stadiu în primii zece ani de creştere economică. Până în 2008, 60% din cei 480 de milioane depăşiseră stadiul de vulnerabilitate financiară. Totuşi, criza economică riscă să strice totul pentru aceste categorii sociale şi să arunce înapoi în sărăcie o parte din populaţia care până acum s-a chinuit să depăşească această condiţie. Se consideră că fiecare procent pierdut la PIB-ul (Produsul Intern Brut) acestei zone economice se va traduce prin revenirea la sărăcie şi vulnerabilitate economică a peste cinci milioane de oameni. Din acest motiv, se estimează că până la sfârşitul lui 2009 vor ajunge din nou în pragul pauperităţii mai bine de 25 de milioane de oameni, iar până la sfârşitul lui 2010 numărul lor va trece de pragul de 35 de milioane.

Situaţia actuală se datorează parţial şi faptului că o mare parte din statele zonei Europei de Est şi Asiei Centrale au intrat în criza economică de pe o poziţie deja vulnerabilă. Cele mai multe aveau deficite de cont curent majore, datorii externe ridicate, o creştere rapidă a creditelor personale şi o explozie a consumului provocată de împrumuturile în valute străine. Toate aceste elemente au dus la un impact timpuriu şi mai sever al crizei economice asupra economiei de piaţă a acestor state decât asupra celor din Occident. Principalele sectoare afectate au fost cele financiare, de producţie şi de forţă de muncă, în ultimul având loc disponibilizări la o rată considerată fără precedent în aceste state. Creşterea economică de până acum se dovedeşte aşadar nesustenabilă şi va rezulta în pierderi imense din punct de vedere economic în această regiune, cu riscuri ce vor putea merge chiar până la falimentul de ţară în unele regiuni.

Pentru a contracara aceste efecte, sunt necesare mai multe măsuri de ordin socio-economic. Creşterea bruscă a preţurilor la alimente şi energie, dar şi instabilitatea politică s-au combinat în anumite regiuni ale Europei Estice şi Asiei Centrale cu criza economică pentru a duce la efecte şi mai dure asupra populaţiei, printre care şi teama de cumpărare. De aceea, asistenţa socială a celor care îşi pierd slujbele, precum şi păstrarea deschisă a pieţelor internaţionale de forţă de muncă în aceste state sunt paşi obligatorii pentru o trecere cât mai uşoară prin criză. Alţi paşi necesari sunt stimularea cheltuielilor din partea populaţiei, stimulul fiscal şi restabilizarea sectorului financiar. Pentru acest ultim pas, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Europeană pentru Investiţii au lansat deja un plan de 31 de miliarde de dolari care are ca scop sprijinirea recapitalizării şi restructurării băncilor afectate de criză din această regiune pentur ca şi celelalte instituţii afectate de criză să poată fi sprijinite. Asistenţă financiară trebuie de asemenea acordată, prin intermediul grupurilor de bănci private, întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru a susţine o viitoare relansare economică.

După cum se poate observa, criza economică este o problemă reală şi serioasă, însă totodată una normală din punct de vedere al ciclurilor financiare, una prin care se poate trece cu oarece efort din partea fiecărui stat, dar şi a fiecărui cetăţean. România este afectată de această recesiune la fel de dur ca restul ţărilor din regiunea în care se află şi numai o bună administrare a fondurilor şi informarea corespunzătoare a publicului pot remedia situaţia. Dar, după cum se vede, tocmai aceste două elemente sunt deficitare atunci când vine vorba de traversarea acestei perioade şi de către ţara noastră.”

Din nou, mulţumesc stimabilului Copy W. Paste. pentru răbdarea cu care a tehnoredactat.

~ de tralala01 pe Mai 31, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: