Interviu cu Armand Guţă

Ha, ha, proştilor, nu e vreun manelist infect, e profesor la PNC Bucureşti. I-am luat un interviu şi dau iarăşi copy-paste aici (să cresc post count-ul şi să-mi măresc nota nemuncit, deh).

Domnul profesor drd. Armand A. Gr. Guţă predă relaţii internaţionale şi engleză la Palatul Naţional al Copiilor. Cursul dumnealui este unul unic în peisajul preuniversitar românesc, iar predarea acestuia necesită nu doar dăruire, ci şi o pregătire teoretică foarte bună. Pentru a afla mai multe despre studiile, pregătirea şi materia predată de domnul profesor, l-am rugat să ne acorde un scurt interviu.

Reporter: În primul rând, dorim să aflăm câteva informaţii legate de pregătirea dumneavoastră.
Armand Guţă:
Am absolvit mai întâi Facultatea de Istorie, la Bucureşti, în 1985, apoi Facultatea de Limba şi literatura engleză, la Timişoara, în 1986. Am făcut două masterate, unul la Zagreb între 1996 şi 1997, celălalt la Dijon din ’97 în ’99. Doctoratul l-am terminat în acest an, în etno-psihologie balcanică. În rest, ce pot să zic? Toate verile mi le-am petrecut la şcoala de vară, ba la Zagreb, ba la Belgrad, ba la Bratislava, Ankara, Tirana. În ultimii cincisprezece ani am fost plecat foarte des, câte nouă luni pe an chiar, în ţările balcanice, din Slovenia până în Turcia şi Siria şi din Bulgaria până în Grecia şi Albania. Toate sunt frumoase, mai ales dacă ştii limba, vorbeşti cu oamenii în limba lor şi afli lucruri mai interesante decât vorbind engleza sau franceza. Fiecare ţară are obiceiurile, istoria şi mentalităţile ei, mai ales că zona balcanică este una de confluenţă între Orient şi Occident, cu influenţe culturale, etnice, religioase. Şi acum, la 100 de ani de la naşterea primelor state balcanice, tot există disensiuni între ele. Programul de lucru este zilnic de la opt dimineaţa la opt sau nouă seara în fiecare zi, fără sâmbătă când lucrez până la ora două. Petrec timpul liber în bibliotecă, cea Naţională ori cea a Academiei. De vreo zece ani lucrez la Centrul de Folclor din Bucureşti şi mă ocup de imagologia în folclor, de cum sunt văzuţi vecinii de către fiecare popor. Astfel, fiecare popor şi-a scris, după 1850, când apar primele mostre de literatură balcanică, părerea despre ceilalţi, cum îl vede el: frumos, urât, zgârcit, violent. Pentru a înţelege, trebuie să cunoşti bine folclorul românesc şi pe cel balcanic, dar şi să cunoşti cel puţin patru limbi balcanice. Eu am învăţat cinci în ultimii cincisprezece ani, ceea ce a fost destul de dificil, fiindcă la şcoală nu am făcut decât engleza şi franceza. Cu ajutorul stagiilor de pregătire făcute în ţările balcanice, însă, am reuşit să mă obişnuiesc cu acestea şi să le deprind.

Rep.: Cum v-a apărut pasiunea pentru etnologie?
A.G.:
Eu sunt de origine dalmată după bunic, care atunci când era tânăr, pe la 1890, a venit în România ca negustor. Astfel, am avut ocazia de a vedea arhivele din Dubrovnic, de unde a fost bunicul meu, atunci când am fost la Zagreb pentru studiile de masterat. N-am găsit acolo decât informaţii lapidare, cei mai mulţi membri ai familiei ori au dispărut fizic, ori au emigrat după formarea Regatului sârbilor, croaţilor şi slovenilor în 1918, în Italia şi apoi în America, unde nu cunosc pe nimeni care să-mi dea detalii despre ei. Mi-am propus atunci să fac un arbore genealogic pe vreo patru generaţii, până pe la 1800, 1814, când apare primul nume de care este legat al meu. Am decis să aprofundez problema, măcar pentru a învăţa şi limbi balcanice. Am început prin cursuri de vară de două-trei luni de zile la Facultatea de limbi străine, în Bucureşti, Timişoara, apoi Sofia, Zagreb, Sarajevo şi altele, reuşind să învăţ destul de bine.

Rep.: Cu ce vă ocupaţi la Palatul Naţional al Copilor?
A.G.:
Aici, sunt şi profesor de engleză, şi profesor de relaţii internaţionale, deoarece masteratul la Dijon a fost în relaţii internaţionale, iar aici era un post neocupat de ani buni. Relaţii internaţionale fac cu cei care sunt în clase terminale şi vor să dea la ASE, SNSPA, la Ştiinţe politice sau europene, interesaţi de mişcările politice de la nivel internaţional. Este important să ne ştim poziţia, locul pe care îl avem, fără a fi prea duri cu noi. Şi românia are o contribuţie la actuala situaţie internaţională, europeană şi joacă un rol important ca mediator între ţările balcanice şi susţinător al celor din Balcanii de Vest, care vor să adere la UE. Cursul meu, o noutate în domeniul preuniversitar, începe cu istoria relaţiilor internaţionale din Antichitate până astăzi, de dinaintea lui Hristos până în 2000. Desigur, sunt multe de spus despre relaţiile internaţionale de-a lungul a 5000 de ani, şi avem de-a face cu o mulţime de lumi, cea antică orientală, cea extrem-orientală şi altele. Acest curs e făcut pentru a puncta ideile esenţiale ale acestei istorii, de exemplu a diplomaţiei, cu istoria ei, importanţa diplomaţiei greceşti, a celei romane din Antichitate, care a îmbinat diplomaţia grecească cu forţa militară pentru a promova metoda „divide et impera”, a celei bizantine, menţinută timp de mai bine de o mie de ani pe baricade împotriva asaltului islamic asupra Europei creştine. Continuă cu politica primelor state europene, Regatele Normandiei şi Franţei lui Carol cel Mare, apoi la cea franceză din secolul XII până în secolul XX, fiindcă începând din 1594, franceza este limba oficială a diplomaţiei. După aceea, se face diplomaţia Renaşterii, cu contribuţiile popoarelor în domeniul Dreptului internaţional, apoi la cea a Iluminismului, în care se vorbeşte în special despre iluminiştii francezi, precum Rousseau ori D’Alembert, care a făcut celebra Enciclopedie a Academiei Franceze. Ajungem în epoca modernă, în care vorbim despre diplomaţia lumii politice de echilibru din Europa şi de Sfânta Alianţă, din 1815 până la începutul Primului Război Mondial, despre alianţele secrete ale marilor imperii dintre 1870 şi 1914, despre politica de mare putere economică, militară şi navală a Marii Britanii. Continuăm cu doctrina Morrow, din 1932, când Dwight Morrow a declarat că „America este a americanilor”, iar orice încercare de a pătrunde acolo lezează interesele acestora pe continent. Apoi, vorbim despre termenul de geopolitică, despre şcoala germană, care a dat tonul în geopolitică, apoi despre felul în care geopolitica a influenţat orientarea ideologică a Germaniei după Primul Război Mondial. Ajungem la cauzele Primului Război Mondial şi ale eşecului Societăţii Naţiunilor, despre politica de putere a Germaniei din ’39-’45, despre Războiul Rece dintre 1945 şi 1989, în care ne oprim asupra câtorva momente importante, cum ar fi Războiul Coreei, Criza cubaneză sau Războiul din Vietnam. După aceea, discutăm despre căderea comunismului din 1989 şi relaţiile statelor fost-comuniste şi lumea occidentală, oprindu-ne la 2000-2004. Vorbim despre integrarea României în UE, despre politica de unică putere a SUA şi „pericolul” chinez asupra influenţei americane în lume.

Rep.: Ce anume îi motivează pe tineri pentru a veni aici?
A.G.:
În primul rând, pasiunea pentru istorie şi geografie. Anul trecut, primul în care am făcut acest curs, am avut şase elevi, din care am rămas cu cinci, din care trei au dat la SNSPA. Anul acesta am nouăsprezece copii, din care cincisprezece vin constant, iar zece vor să dea la ASE, Ştiinţe europene, Studii europene sau Studii culturale. Apoi, îi interesează tematica cursului, pe care o dau elevilor la începutul fiecărei luni şi pe marginea căreia discutăm. Vorbim şi despre ce îi interesează pe ei, ce se aşteaptă să facă la facultăţile pe care vor să le urmeze şi ce speră să rezolve cu ele.

Rep.: Primiţi numai elevi din anii terminali?
A.G.:
În general, da. Au venit şi câţiva elevi de clasa a X-a, dar sunt nişte concepte care trebuie stăpânite, precum şi cunoştinţe din istoria Europei sau sociologie, deoarece atunci când se studiază un pact, mai întâi se studiază impactul social al acestuia. Chiar şi ca şef de stat, trebuie să-ţi protejezi, de pildă, industria proprie de importurile masive din exterior. Trebuie să ai ca bază un studiu sociologic despre impactul pe care îl poate avea un anumit tip de importuri asupra industriei. Este frumos, întrucât reluăm unele teme şi le discutăm, cursul este unul interactiv, însă în două ore pe săptămână nu poţi face mare lucru, mai ales când vin după şcoală, obosiţi. Folosim şi o parte din manualele utilizate de ei în şcoli.

Rep.: Ce faceţi la cursul de engleză?
A.G.:
Fac engleză numai cu cei mici, cu începătorii de la şase ani, deci de la grupa mare, până la doisprezece ani, clasa a şasea. Am numai începători, elevi care fac pentru prima oară engleză şi nu se descurcă foarte bine. Lucrez cu fişe individuale, luate de la Consiliul Britanic. Şase zile pe săptămână lucrez intens, mă împart între studiu şi Palat.

Îi mulţumim domnului profesor şi nădăjduim că tot mai mulţi elevi vor fi atraşi, în viitor, de cursurile acestuia, deoarece este nevoie ca tinerii prezentului care aspiră către o carieră politică să cunoască înainte de toate fundamentele relaţiilor internaţionale şi ale politicii europene şi mondiale. Cursul de relaţii internaţionale din cadrul Palatului Naţional al Copiilor reprezintă, pentru ei, ocazia ideală pentru a pătrunde în aceste fundamente, a le înţelege şi a-şi cimenta cunoştinţele, oferindu-le un important avantaj într-o posibilă viaţă universitară în domeniu.”

Introducerea şi încheierea au respectat tiparul „blablabla”, adică sunt cuvinte aruncate-n doru’ lelii pe-acolo ca să existe o introducere şi o încheiere, în cazul în care vă întrebaţi de ce sunt stupide. Ete de-aia.

~ de tralala01 pe Mai 31, 2009.

7 Răspunsuri to “Interviu cu Armand Guţă”

  1. Orice ai spune, numele e contagiat de curentul telenovelistic (nu scriu şi a doua variantă, acolo e doar coincidenţă!). Am avut o colegă Armanda care recunoştea că maică-sa era o pasionată a producţiilor de tipul ăsta. De data asta, e interesantă povestea din spatele numelui. Felicitări profesorului!

  2. Comentariu şters pentru că nu respectă regulile de publicare (nu are diacritice). Dar ca să dau şi un răspuns… Într-adevăr, domnul prof. drd. Guţă este un pedagog veritabil şi un om de clasă superioară. O discuţie cu dumnealui, chiar şi de o jumătate de oră, impresionează plăcut pe oricine.

    tralala01.

  3. Comentariu şters pentru că nu respectă regulile 2 şi 3. Dar să şi răspund la ce am şters:

    1. Propoziţiile se încep cu majusculă. Aşa e corect gramatical, nu de alta, şi greu al dracului nu este să apăsaţi tasta „Shift” în acelaşi timp cu litera de afişat.

    2. În limba română, la fel ca în multe altele, există o chestie de-i zice virgulă, (asta micuţă de imediat de după „ă”, aţi văzut? Ete-o iar apărută! E plină lumea de ele!). Aceasta mai trebuie folosită din când în când, pentru că aşa cer normele ortografice şi ortoepice şi aşa cere şi logica frazei, nu de alta. Se pune înainte de „dar” şi se mai pune când se despart propoziţii aflate în diverse raporturi în cadrul frazelor. De asemenea, există şi bipunctul, sau două puncte („:”). Era loc de ambele prin comentariu.

    3. Când o enumeraţie conţine mai mulţi termeni la genitiv, se articulează genitival toţi, nu doar ăia care arată mai simpatic aşa (nu „datorita rabdari tactici si profesionalismului”, ci „datorită răbdării, tacticii şi profesionalismului” lui Ghiţă. Deci şi diacritice, şi virgule, şi articole lipsă.)

    4. 10 la engleză la Bac poate să ia orice prost. La oral, trebuie să fii ori foarte emoţionat (ceea ce este posibil şi îmi pare rău pentru acele persoane, fiindcă ştiu cum este să ai trac, chiar dacă pe mine nu m-a afectat îndeajuns încât să-mi compromită vreuna din notele de oral), ori foarte obosit, ori să fi fost bolnav înainte şi să fii în convalescenţă, ori incredibil de prost pentru a nu lua 10. La scris, indiferent de nivel, engleza e o materie a leneşilor, pe care o aleg cei care vor un 10 fără a fi nevoiţi să mişte un deget. Ştiu asta pentru că tocmai din acest motiv am ales-o eu la scris. Deci un 10 nenorocit la engleză, fie el la scris, fie el la oral, este o banalitate. Pentru că la noi engleza este o limbă curentă, filmele şi aproape toate emisiunile străine de la televizor fiind subtitrate, nu dublate, ca în alte ţări europene mai „civilizate”. Dublarea e o porcărie, măcar la capitolul acesta să fim şi noi mai buni ca alţii.

    5. Revizuirea unui comentariu există tocmai pentru a evita greşelile de tastare. Atenţie la ele, fiindcă mă calcă pe nervi. Dacă tot vă faceţi timp să comentaţi, faceţi-o ca lumea. Altfel, nu am nevoie de comentarii pe care apoi să le şterg pentru că nu respectă regulile, pentru că îmi consumă propriul timp. Nu puteţi respecta regulile, nu comentaţi. E simplu. Economiseşte timpul tuturor.

    6. Aveţi dreptate în ceea ce priveşte profesionalismul şi atitudinea domnului Guţă. Mulţumesc pentru complimente şi felicitări şi succes fetei.

    tralala01

  4. Comentariu şters pentru că nu respectă regulile 2, 3 şi 6. E pus în plus. Dar mulţumesc pentru vizită.

    tralala01

    P.S.: Eu NU fac excepţii de la ştergerea comentariilor care nu respectă regulile decât atunci când am destul timp şi chef încât să le corectez cu mâna mea. Deci NU mai postaţi comentarii dacă nu puteţi respecta REGULILE!

  5. Trebuie făcute unele modificări la interviul tău. A fost o discuţie liberă şi nu ai reuşit să scoţi esenţialul. Este adevărat că am studiat la Timişoara 1983-1895 la Univ. Politehnică, filiala Reşiţa, dar şi Bucureşti între 2001-2002 în cadrul masteratului, dar am terminat facultatea la Craiova. Am studiat timp de un semestru la Dijon în 1997 şi am făcut cercetări legate de tema de master în anul I timp de trei luni la Zagreb şi Belgrad. Cercetările le-am făcut câte două sau trei luni nu nouă luni pe an în special între 1999 şi 2002. Toată vara nu înseamnă din iunie şi până în septembrie, ci se referă la fiecare vară. Este vorba despre Doctrina Monroe 1832 şi nu Morrow 1932. Doctoratul este în filologie şi poarta titlul „Conflicte interetnice şi interconfesionale în Balcani reflectate în publicaţiile regionale între 1900 şi 1920. Studiu de imagologie: Noi, voi şi ceilalţi„. Teza abordează etnopsihologia balcanică din perspectiva stereotipurilor etnice relevat in creaţile folclorice aflate în circulaţie între 1900 şi 1920. Dubrovnik se află în Dalmaţia, partea de coastă a Croaţiei aflată la Marea Adriatică şi a fost sub stăpânire venetiatian aprope 900 de ani. Datorită acestei dominaţíi există şi astăzi o puternică influenţă italiană în moravuri,religie, cultură scrisă şi orală. Conform siturilor croate din această zonă aproximativ 80-90% din locuitori de astăzi au un strămoş italian sau dalmat. Te rog să încerci să faci aceste modificări şi completări pentru că m-ai pus într-o postură delicată. Pur şi simplu ai reinterpretat unele informaţii despre mine. Nu sunt supărat pe tine, dar te rog să faci cât mai curând modificările necesare. Prof.dr.Armand Guţă

    • Bună ziua.

      În condiţii normale, aş fi făcut modificările şi mi-aş fi cerut scuze public, fără a recurge la înregistrarea acestuia pentru a mă lămuri dacă dreptatea zace de partea mea sau a dumneavoastră. Anumite afirmaţii din comentariul dumneavoastră, însă, mă vizează şi JIGNESC, dată fiind natura lor acuzatoare, motiv pentru care îmi permit să vă răspund pentru a-mi apăra propriul nume, dat fiind faptul că mi-l consider mai important decât al dumneavoastră din punct de vedere subiectiv, fiindcă mă interesează mai mult cariera personală decât a altora în momentul în care sunt la mijloc aserţiuni nejustificate de reinterpretare sau neputinţă de scoatere a esenţialului dintr-un interviu.

      Eu nu REINTERPRETEZ niciodată ceea ce mi se spune în cadrul unui interviu, fie el realizat sub forma unei discuţii libere sau într-un context formal. A reinterpreta vorbele cuiva într-un articol public este lipsă de conduită profesională şi duce la manipulare şi dezinformare. Ca jurnalist, chiar şi freelancer, poziţie în care mă găsesc acum, nu îmi permit să dezinformez publicul potenţial, de aceea nu acţionez în afara a ceea ce mi se dă şi a documentării necesare pentru ceea ce mi se dă. În cazul interviurilor, nu fac modificări asupra CONŢINUTULUI afirmaţiilor intervievaţilor mei, ci încerc pe cât posibil să citez exact. Aduc modificări doar FORMEI de exprimare, atunci când apar greşeli sau repetiţii inutile, astfel încât textul final să nu poată avea alte interpretări decât cele iniţiale. Nici mai multe, nici mai puţine, nici uşor schimbate. Este un proces destul de migălos uneori. Aşadar, vă voi aborda pe rând afirmaţiile.

      „A fost o discuţie liberă şi nu ai reuşit să scoţi esenţialul.” – Da, a fost o discuţie liberă, dar înregistrată de un reportofon. Am înregistrarea, graţie unui ajutor imens (nu mă mai aflam în posesia ei, dar nu fusese ştearsă de pe reportofonul pe care s-a făcut, aşa că mi-a fost retrimisă). V-o pot pune la dispoziţie şi o voi pune la dispoziţie ORICUI o va cere, printr-un comentariu la acest articol sau direct. Fiindcă ţin să-mi apăr propriul nume de acuzaţii nefondate. Nu, nu aveţi dreptate când spuneţi că nu am reuşit să scot esenţialul: v-am citat. Am notat interviul pe un caiet în timp ce ascultam înregistrarea, în cadrul procesului de redactare. Am ascultat de mai multe ori, mai ales în pasajele neclare. Redactarea a durat mai bine de două ore. Dacă ceva este non-esenţial în interviu, este fiindcă este la fel şi în înregistrare. Aveam un anumit spaţiu alocat pentru acea discuţie, a trebuit să-l umplu, am făcut asta NUMAI pe baza a ceea ce aţi spus. Nimic adăugat de mine. NIMIC reinterpretat.

      „Este adevărat că am studiat la Timişoara 1983-1895 la Univ. Politehnică, filiala Reşiţa, dar şi Bucureşti între 2001-2002 în cadrul masteratului, dar am terminat facultatea la Craiova.” – Probabil, dar nu asta apare pe înregistrare. Citat exact din înregistrare, momentele 00:14-00:30: „Am absolvit Facultatea de Limbă şi Literatură Engleză 1986, Timişoara, prima, pe a doua, Istorie la Bucureşti, în ’95.” Eroarea mea constă în faptul că am confundat anul 1995 cu 1985 din cauza boxelor de proastă calitate iniţial. Pe aceasta mi-o asum, nu îmi asum restul, fiindcă NU sunt erorile mele.

      „Am studiat timp de un semestru la Dijon în 1997 şi am făcut cercetări legate de tema de master în anul I timp de trei luni la Zagreb şi Belgrad.” – Probabil, dar, din nou, nu coincide cu înregistrarea. Citat exact, momentele 00:31-00:45: „Am făcut două masterate, unul la Zagreb, între ’96-97, şi celălalt la Dijon, între ’97-’99.” Aici nu există nicio eroare în interviul publicat, informaţiile sunt EXACT cele oferite de dumneavoastră.

      „Cercetările le-am făcut câte două sau trei luni nu nouă luni pe an în special între 1999 şi 2002.” – Din nou, probabil. Aici, este discutabil din cauza asemănării două-nouă, însă eu înţeleg „nouă” de fiecare dată când ascult. Citat exact din interviu, momentele 01:17-01:37: „În ultimul tim… în ulti… cam în cin… în ultimii cincisprezece ani am fost plecat foarte… mult, foarte des, uneori chiar şi nouă [două] luni pe an, în ţările balcanice în general, din Slovenia până în Turcia şi Siria şi din… Bulgaria până-n Creta… Grecia, Albania şi Creta.”

      „Toată vara nu înseamnă din iunie şi până în septembrie, ci se referă la fiecare vară.” – Nu am scris „toată vara”, ci „toate verile”, după cum spune înregistrarea în momentele 01:01-01:17: „[neinteligibil] ce să zic? Toate verile mi le-am petrecut în şcoala de vară, ba la Zagreb, ba la Belgrad, ba la Bratislava sau la Ankara, Tirana, da’ pe unde n-am fost?”. Nu mi-aţi dat informaţii suplimentare cu privire la durată, cu excepţia celor din citatul anterior, care pot sau nu să se refere la aceleaşi vizite. Nu reiese clar din înregistrare această parte, nu reiese clar nici din ceea ce am publicat, fiindcă nu era datoria mea să public informaţii care nu mi-au fost oferite, cu alte cuvinte, să inventez.

      „Este vorba despre Doctrina Monroe 1832 şi nu Morrow 1932.” – Eroarea mea, am înţeles prost din înregistrare şi nici nu m-am documentat suplimentar. Ascultarea actuală v-a confirmat spusele, la 13:07-13:19: „După aceea, noi discutăm despre doctrina Monroe, 1832, când preşedintele de-atunci al SUA, Monroe, a declarat că America este a americanilor.”

      „Doctoratul este în filologie şi poarta titlul “Conflicte interetnice şi interconfesionale în Balcani reflectate în publicaţiile regionale între 1900 şi 1920. Studiu de imagologie: Noi, voi şi ceilalţi“. Teza abordează etnopsihologia balcanică din perspectiva stereotipurilor etnice relevat in creaţile folclorice aflate în circulaţie între 1900 şi 1920.” – Înregistrarea vă contrazice din nou, conform momentelor 00:48-00:57: „Doctoratul l-am terminat anul ăsta, în etnologie balcanică, de fapt în etnopsihologie balcanică.”

      „Dubrovnik se află în Dalmaţia, partea de coastă a Croaţiei aflată la Marea Adriatică şi a fost sub stăpânire venetiatian aprope 900 de ani. Datorită acestei dominaţíi există şi astăzi o puternică influenţă italiană în moravuri,religie, cultură scrisă şi orală. Conform siturilor croate din această zonă aproximativ 80-90% din locuitori de astăzi au un strămoş italian sau dalmat.” – Nu apare în interviu, nu este de interes în răspunsul actual.

      „Te rog să încerci să faci aceste modificări şi completări pentru că m-ai pus într-o postură delicată.” – Le voi face când îmi va permite timpul, probabil în cursul săptămânii viitoare. Şi dumneavoastră aţi făcut la fel în ceea ce priveşte poziţia delicată, prin acuzaţia gratuită formulată.

      „Pur şi simplu ai reinterpretat unele informaţii despre mine.” – FALS. NU am reinterpretat NIMIC. Citatele de mai sus sunt EXACTE şi vi le pot pune la dispoziţie atât dumneavoastră, cât şi ORICĂROR ALŢI DORITORI la cerere, la o adresă de mail specificată în câmpul corespunzător din comentariile viitoare. Adresele respective pot fi văzute doar de mine, deci nu se fac publice. Afirmaţia este NEADEVĂRATĂ, după cum susţin DOVEZILE din înregistrarea interviului.

      „Nu sunt supărat pe tine, dar te rog să faci cât mai curând modificările necesare.” – Le voi face, după cum am spus. Nu îmi cer scuze pentru greşelile care nu îmi aparţin. Mi le asum pe cele făcute.

      De asemenea, am adăugat diacritice comentariului dumneavoastră, fiindcă pe blogul meu se scrie DOAR cu diacritice şi respectând normele limbii române. NIMENI nu face excepţie de la reguli.

      Nu am modificat restul conţinutului comentariului. Nu am corectat erorile de ortografie, punctuaţie şi gramatică (există câteva). Forma, cu excepţia diacriticelor, este cea originală, fiindcă este de datoria mea să o las aşa, dat fiind faptul că răspund unor afirmaţii gratuite formulate în replică.

      Tonul poate părea lipsit de respect sau ofensator. Nu este. Este defensiv, jignit şi rece. Nimic mai mult. Nu doresc să jignesc prin felul în care mă apăr, doar să spun adevărul.

      O zi plăcută.

  6. Cred că domnul Guță, în cadrul cărții dumnealui (Rudarii – o enigmă balcanică), este influențat un pic de originea sa nu neapărat dalmată… Înțeleg că este nevoie de aceste tipuri de studii pentru a primii burse în spațiul balcanic și nu numai dar totuși…. O întrebare: romii tătari și turci din Dobrogea ce nu cunosc româna ci doar turca, romii unguri din Transilvania ce știu doar ungurește sunt? Care le este originea? Înțeleg un studiu sociologic, etnografic dar știu că interpretarea poate să fie total opusă în funcție de obiectiv. Am studii de specialitate, am fost prin zonă dar cărțile studiate cred că sunt diferite față de acest domn. Sau interesele. Promit un lucru: nu o să mai cumpăr în viața mea carte scrisă de domnul Guță. Îmi irosesc bani, timpul și nervii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: