Schimbări.

Mi-am adus aminte că hotărâsem să pun punct după fiecare titlu de postare nouă, ca să respect tema principală a blogului (punctul ăla cretin pe care l-am pus din lipsă de inspiraţie când am început să scriu şi pe care mi-a fost lene să-l schimb după fiindcă mi se pare într-adevăr cea mai inteligentă chestie pe care o puteam spune pe-aici).

Revenind la ce spune titlul. Am făcut un fel de curăţenie de iarnă prin zonă, că tot se apropie Anul Nou. Modificările aduse (sau care urmează, fiindcă n-am terminat):

  • Am reparat link-urile stricate sau învechite şi am şters unul („Pirate-s Log”, fiindcă şi-a şters blogul, deşi oricum, cu excepţia „Music was saved”, niciunul din foştii mei colegi de grupă n-a mai publicat nimic de luni bune, deci clicuiţi cam degeaba pe-acolo).
  • Am adăugat o secţiune nouă de link-uri („Pentru proşti”, care trebuia să aducă o umbră de inteligenţă prin zonă, dar intenţia mi-a eşuat lamentabil dintr-un motiv de care mă voi plânge mai jos).
  • Am creat o secţiune nouă a blogului, „Ubuntu”… presupun că vă daţi seama şi singuri despre ce e vorba. Am mutat acolo tot ce e legat de OS şi e scris în limba română.

Mda, iar acum să mă plâng.

Unul din motivele pentru care universităţile româneşti sunt jalnice în ceea ce priveşte relaţia lor cu studenţii şi respectul pe care-l au faţă de ei (îs multe, dar acum mă enervează unul în mod special) este că nu sunt capabile să creeze un mediu corespunzător de studiu individual, independent şi cum mai vreţi voi pentru aceştia. Unibuc, Poli, Davila, toate universităţile bune de la noi (nu numai cele din Bucureşti) au pretenţia de a ajunge între primele 500 la nivel mondial, însă niciuna nu se gândeşte că asta se poate realiza NUMAI dacă asiguri condiţii studenţilor. Şi nu mă refer numai la condiţiile din sălile de curs şi cămine. Ci şi la cele online.

Nu cunosc nicio universitate românească în care să se fi implementat măcar o tentativă de platformă universală pe care fiecare student să aibă un cont şi de pe care să poată accesa informaţii legate de orar, de progresul propriu sau de domeniul pe care îl studiază. MAI ALES legate de domeniul studiat. Mă refer aici la accesul la jurnale şi alte publicaţii disponibile online contra cost. După opinia mea, cretină sau nu, astfel de publicaţii ar trebui să fie disponibile GRATUIT pentru ORICE student înscris într-o universitate cu pretenţii de top. Asta se poate realiza printr-un abonament instituţional, adică un tip de abonament la o colecţie de jurnale, cărţi şi alte tipuri de articole prin care orice individ asociat cu instituţia respectivă şi care are cont pe intranet-ul ei poate accesa GRATUIT, de pe orice computer, în orice moment, resursele acelei colecţii. Asta se face prin logarea la intranet-ul respectiv, urmată de accesarea link-ului către site-ul dorit din contul de membru. Site-urile precum SpringerLink, JSTOR, Wiley şi altele conţin colecţii imense de articole din aproape toate domeniile care se pot studia într-o universitate. Acolo sunt adunate jurnale din toată lumea, pe care oricine le poate accesa dacă se abonează. Reprezintă surse de informare primară nepreţuite pentru orice referat.

Problema este că abonamentele individuale costă în general o tonă de bani, pe care studenţii nu-i prea au. Un abonament instituţional, deşi este într-adevăr mai scump decât unul individual, asigură accesul tuturor membrilor instituţiei respective, după cum am spus deja. Acum, cretinii vor sări cu gura: „Păi ce interes are o universitate să facă un astfel de abonament? Doar aşa, ca să găsească studenţii articole şi să nu mai piardă ‘jdemii de ore prin biblioteci? Să-nveţe sau să plătească, dă-i dreacu’!!!” Da, doar aşa, ca să nu mai piardă studenţii timpul prin biblioteci. De ce? Pentru că ei pierd timpul căutând nu neapărat o informaţie ca atare, ci SURSA unei informaţii. Cu alte cuvinte, mai mult stau să caute prin zeci sau sute de cărţi un indiciu care să-i trimită la ceva relevant decât stau să citească informaţiile relevante dorite. Şi asta, în condiţiile în care ne aflăm în secolul XXI, chiar reprezintă o pierdere de timp. Da, cărţile încă mai sunt o resursă importantă şi apelul la bibliotecă are un rol puternic în scrierea oricărui referat la nivel universitar. Dar NU mai sunt singura resursă, ci au devenit chiar una insuficientă. SPECIALIZAREA este esenţială în prezent, iar cărţile NU pot oferi aşa ceva la nivelul la care o fac articolele din jurnale, fie ele ştiinţifice, literare, culturale sau de orice altă natură. Or, cum scopul unei universităţi este să-i înveţe pe studenţi să se specializeze treptat, tot universitatea ar trebui să pună la dispoziţie, gratuit, şi RESURSELE pentru aşa ceva studenţilor proprii. INTERESUL universităţii este (mă rog, ar trebui să fie) să scoată oameni specializaţi în domeniile lor, indivizi capabili să funcţioneze la un nivel cât mai bun în societatea prezentului, care să fie la zi cu noutăţile din aria lor de activitate. Aşadar, interesul universităţii este să reducă pierderile de timp prin astfel de abonamente. Iar această practică este una comună în instituţiile care se vor de calitate.

De ce nu este şi la noi?

Simplu. Pentru că studentul este o nulitate. Un animal care merită şi trebuie batjocorit. O fiinţă pentru care umilinţele sunt şi trebuie să fie singura metodă de educare. Pentru că studentul nu se educă prin investiţia în studiile LUI, ci prin dezinteres, batjocură şi ignorare la orice nivel. Că doar deh, e un student nenorocit… până şi un controlor de pe mijloacele de transport în comun îşi bate joc de studentul de rând. Tineretul din ziua de azi…

~ de tralala01 pe Decembrie 28, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: