Penibil.

În oraşul care mă găzduieşte în prezent (nu, nu mi-e casă, asta să fie clar), există două cerşetoare pe care le văd constant şi care, în general, ocupă aceleaşi poziţii. Una stă între două supermarketuri de pe bulevardul principal care leagă nordul de sud, cealaltă stă ceva mai încolo, în faţa unei biserici de pe acelaşi bulevard. Ambele rânjesc cu dinţi lipsă (în cazul celei mai tinere este vorba incisivul lateral şi caninul de pe partea superioară dreaptă, în timp ce bătrânei îi lipsesc sporadic mai mulţi dinţi de pe maxilarul superior şi de pe mandibulă) şi cu ochi în a căror privire se citeşte un strigăt parşiv de milă bine antrenat în timp ce solicită trecătorilor să „spare some change, please, maică, spare some change”. Sunt ţigănci românce.

Facultatea de Informatică din cadrul universităţii are o pleiadă de studenţi români înscrişi în primul an. Am aflat asta întâmplător, astăzi, în timp ce mă uitam prin nişte documente de pe contul meu de student în lipsă de orice altceva mai bun de făcut.

Mă întreb dacă este mai penibil faptul că mulţi cerşetori români aleg străinătatea pentru că strâng mai mulţi bani acolo sau acela că preşedintele României îi acuză de lipsă de patriotism pe studenţii români care aleg să plece pentru a nu muri de foame în propria casă în condiţiile în care, după opinia mea umilă, au o pregătire net superioară unor pramatii cu igienă dentară cel puţin discutabilă. DA, îi consider pe votanţii lui Băsescu nişte idioţi şi DA, consider că, deşi nu cu mult, ar fi fost mai bine cu Geoană sau oricine altcineva preşedinte. De ce? Nu neapărat fiindcă ar fi dus-o ţara mai bine. Dar fiindcă Geoană are sportivitatea de a recunoaşte că visul lui este de a-şi vedea copiii crescuţi mari şi plecaţi la studii în străinătate. Mi se pare un pas înainte acela de a recunoaşte că propria ţară nu poate să decadă mai mult decât a făcut-o deja. Cel puţin în acel moment ştii că nu poţi merge decât în sus. Atunci când îi acuzi pe cei care pleacă, în schimb, şi demonstrezi că trăieşti într-o lume utopică în care probabil că România a subjugat America, Rusia şi China şi nu mai trebuie decât să pună capăt foametei din Africa pentru a-şi îndeplini rolul de salvator al omenirii, în ciuda vorbelor goale pe care le arunci, nu vei putea decât să te zvârcoleşti în continuare în propria mizerie. Asta doar fiindcă, aşa cum am spus, mai jos nu se poate. De la siguranţa unei distanţe de mai bine de 2000 de kilometri, le urez succes celor care mai au de înfruntat vreme bună astfel de batjocuri şi le transmit că străinii primesc cu braţele deschise orice român care doreşte să studieze şi să facă ceva cu propria viaţă. Ceva în urma căruia să primească la schimb ceea ce merită, adică respect şi linişte din toate punctele de vedere. Documentele universităţii o confirmă.

Am descoperit zilele trecute că britanicii văd în americani aproximativ ceea ce văd eu în britanici, ceea ce îmi reconfirmă (folosesc acel „re-” din mai multe motive) opinia şi mai proastă despre americani. Mai exact, îi văd drept nişte oameni naivi şi lipsiţi de orice urmă de cultură. Irlandezul din apartamentul meu de cămin îmi povestea cum, în timpul petrecut de el în SUA acum câţiva ani, reuşise să convingă doi americani de faptul că în Irlanda nu există miercuri. Îşi bazase teza pe ideea că ziua irlandeză are 28 de ore. Americanii au înghiţit. Am spus destul.

Am început să „meditez” o nemţoaică la chimie. Am trei motive pentru asta. În primul rând, are ochi superbi, aurii, puri şi expresivi, iar eu am o obsesie pentru cromatica şi puritatea ochilor fetelor. În al doilea rând, are un trup divin, pe care, ca orice bărbat normal la cap probabil, îl admir. În al treilea rând, îşi cunoaşte propriile limite şi nu se avântă la vorbit prostii, ceea ce apreciez la orice prostuţă, fiindcă nu o face de-a dreptul proastă (da, am vrut să accentuez ideea, motivul va deveni evident imediat, aşa că idioţii care se vor simţi lezaţi intelectual de faptul că am folosit „prost” de trei ori când puteam găsi lejer sinonime pot cădea liniştiţi în depresie şi devora o găleată de îngheţată cu ocazia asta, fiindcă sunt cel mai perfect). Măcar eu recunosc că petrec timp cu ea fiindcă e frumoasă şi proastă.

În grupa de la workshopul de MGC am o tâmpită din Ucraina şi un idiot din Polonia. La ultimele două workshopuri, mi-au cerut, pe rând, clickerul echipei, care de obicei zace în posesia mea, pentru a fi ei cei care dau cu votu-n fasole. Singurul rol al aşa-zisului căpitan de echipă este să apese în mod bovin pe butonul corespunzător variantei cu care este de acord, deci titlul de „căpitan” este unul dat doar ca să se simtă bine idiotul cu butonul. Le-am dat imediat clickerul în fiecare caz, fiindcă nu suport să fiu conducător de grupă atunci când pot evita asta în condiţiile în care treaba va ieşi la fel de bine. Tot în fiecare caz, mi-a fost returnat clickerul cu o brutalitate mai mare decât un retur al lui Federer sau o ofensivă a Magicianului din Riga cu prima ocazie cu care echipa a fost nehotărâtă în alegerea unei variante de răspuns. Pentru cei care consideră mesajul prea subtil, o scurtă clarificare: omenirea constituie o şleahtă de cretini. Toţi oamenii îşi doresc puterea, fie ea oricât de nesemnificativă, toţi îşi doresc în mod orb şi imbecil să ajungă în vârful unei ierarhii pe care, în general, nici măcar n-o înţeleg, niciunul nu vrea să fie acela care dă votul decisiv atunci când poate fi culpabilizat pentru asta. Nimeni nu vrea să fie învinovăţit de o greşeală, mai ales atunci când acea eroare îi afectează negativ şi pe cei din jur sau pe aceia care se află sub conducerea acelui nimeni. Cu alte cuvinte, fiecare vrea puterea, dar nimeni nu îşi doreşte responsabilităţile pe care le presupune. Atunci când acestea se ivesc, în mod inevitabil, puterea va fi predată instantaneu oricui se va afla prin preajmă (adesea fără a fi solicitată sau măcar dorită în vreun fel, adesea doar pe baza unei presiuni mai puternice puse de cel care doreşte să o predea, presiune bazată pe teamă şi pe manifestarea instinctului de supravieţuire), uneori pentru a fi luată înapoi, chiar cu forţa, imediat după trecerea ameninţării. Admirabilă specie, Homo sapiens asta. Şi de-a dreptul ironică denumirea latină (dacă sunteţi boi şi nu ştiţi s-o traduceţi, JFGI, că doar nu-s sclavul nimănui să explic totul pentru retardaţi, mai puneţi şi voi mâna pe-o carte).

Biblioteca universităţii are prima ediţie (1781) a „Kritik der reinen Vernunft”. Şi poate fi împrumutată. Mi-a fost atât de teamă să nu-i distrug vreo pagină dacă aş fi băgat-o în ghiozdan laolaltă cu celelalte cărţi pe care le luasem (conducerea universităţii ne consideră îndeajuns de avansaţi intelectual încât să fim capabili să notăm ieşirea cărţilor pe care le împrumutăm singuri în baza de date a bibliotecii), încât am ales să o las să se odihnească pe raft deocamdată. Dar nu voi rata ocazia de a citi prima formă a celei mai cunoscute cărţi a celui mai mare filosof al tuturor timpurilor (după opinia mea, evident).

M-am plictisit, voi refula cu altă ocazie. Am spus ce era penibil, deci am transmis mesajul.

~ de tralala01 pe Februarie 19, 2010.

7 Răspunsuri to “Penibil.”

  1. Ai un stil de-a scrie bloguri care efectiv nu permite comentarii, fie ele bune, rele, off-topic etc. Ai observat? Îţi sperii cititorii, mă.

    [Dacă nu te-aş fi văzut, încă mi-aş fi imaginat că eşti un munte de om la 1.90, cu o privire încruntată şi pumnul strâns în permanenţă.]

    • Nu-i vina mea că se împrăştie mai rău decât potârnichile la primul semn de agresiune verbală pe care îl manifest, în general, din motive bine determinate şi pe care le argumentez cât se poate de clar. Blogul, cum am specificat şi pe undeva prin el, îl păstrez doar ca să mai refulez pe el din când în când, adică să scriu lucruri care nu merită trecute în jurnalul personal (pe care îl ţin cu consecvenţă de ani buni şi în care într-adevăr scriu ce gândesc, nu tâmpenii), respectiv ca să mai aberez despre una-două-şapte chestii care mă pasionează (ba un articol, ba vreo tâmpenie despre Ubuntu, ba ce va mai urma).

      Nu ştiu de ce mă imaginaţi cu toţii ca pe un William Wallace sau un Thunarr care aruncă trăsnete de pe unde nimereşte. Dacă nu-mi ţin gura nu înseamnă automat că-s un tanc biped care aşteaptă cu nerăbdare fiecare ocazie de a strivi pui de malamut sau de focă albi şi pufoşi cu degetul mare şi a râde în timp ce-i devorează cruzi. Înseamnă doar că-s gata să-mi iau o bătaie zdravănă în ziua în care voi face un comentariu peiorativ la adresa unei astfel de fortăreţe ambulante.

      Esenţa este că o să scriu pe blog până mă voi plictisi de tot şi o voi face fie că voi avea zero, fie că voi avea cinci milioane de cititori. Şi tot ce-o să am chef o să spun.

  2. Corina, nu cred că îi pasă de cititori, nu sunt importanţi, ci vrea să îşi mai verse of-ul, ca noi toţi.
    Şi e un munte de om, chiar dacă n-are 1.90.:))

    • Îmi pasă de limba română în schimb, motiv pentru care te anunţ că ai o cratimă în plus în comentariu, pe care o voi folosi pe post de smetie pentru a te bate până-ţi intră ca lumea gramatica-n cap. „Oful” se scrie legat de când l-a oftat mămicuţa lui ce e dulce ca mierea pe buze, frumoasă şi armonioasă precum însăşi Bianca Fota, dar pe care „din ţărână când mi-o scoţi”, ea „îţi toarnă româneşte / Un blestem de şapte coţi”.

      Ah, şi am 1,85.

  3. Așa, fii rău. Normal că trebuie să mă bați la cap. E vina mea că mă grăbesc și fac gafe. Da, îmi asum greșelile și poți să mă faci încă o dată să plâng de oftică, dar să știi că numai așa m-am ambiționat.
    Mersi pentru vituperații. Nu promit că o să fiu mai atentă pe viitor.
    Baftă la înot!

  4. Most of us would rather be ruined by praise than helped by criticism…

  5. Încă 5 şi poţi să dai cu ei de pământ.😀
    Ştiu, ştiu că scrii pentru dumneata. Se mai nimereşte să te citească şi lumea, atâta tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: