Crawl. Partea 3: Exerciţii.

Cum promiteam acum multă vreme, a sosit timpul şi pentru a treia parte a seriei despre crawl (ultima va fi cu nişte precizări legate de tehnică), anume cea cu exerciţii pentru dezvoltarea tehnicii corespunzătoare de înot. Cele mai multe, după cum se va observa, sunt pentru dezvoltarea părţii superioare, mai exact a braţelor şi, parţial, toracelui şi abdomenului, din punct de vedere stilistic, tehnic şi al forţei. Tehnica respiratorie se poate exersa la rândul ei prin intermediul acestor exerciţii, deşi nu există vreunul anume pentru aceasta, iar rezistenţa cardiopulmonară se testează cel mai bine în cadrul altor tipuri de aplicaţii, mai puţin în cele care ţin de crawl. Pentru picioare, coordonarea se antrenează tot în cadrul exerciţiilor generale, în timp ce pentru tehnică există metode specifice. Dar să trecem la exerciţiile propriu-zise.

Înotul fără bătăi de picioare este primul şi cel mai uşor exerciţiu pentru dezvoltarea rezistenţei şi tehnicii jumătăţii superioare şi unul din cele mai bune pentru exersarea poziţiei şi echilibrului corpului în apă. Mişcarea care trebuie făcută este cea normală de crawl în ceea ce priveşte mâinile şi jumătatea superioară a corpului, singura diferenţă fiind faptul că picioarele trebuie să rămână nemişcate şi perfect întinse în prelungirea coloanei înotătorului, paralel cu suprafaţa apei (deci pe orizontală) pe întreg parcursul exerciţiului.

Bătăile de picioare sunt singurul exerciţiu de crawl (nu consider exerciţiile pentru dezvoltarea delfinului exerciţii de crawl, fiindcă bătaia este specifică mai degrabă fluturelui) dedicat exclusiv picioarelor şi dezvoltării muşchilor gambei şi a celor cu inserţii pe femur. În cadrul său, jumătatea superioară a corpului trebuie să stea nemişcată, cu mâinile întinse în aşa fel încât palmele să se suprapună sau să se întâlnească în dreptul creştetului capului, în prelungirea liniei coloanei vertebrale, iar bicepşii să reprezinte un fel de pernuţe protectoare pentru urechi. Bătăile de picioare propriu-zise sunt cele normale de crawl, iar respiraţia se face la patru până la şase cicluri de bătăi (opt-douăsprezece bătăi individuale) ridicând capul cu privirea înainte, nu în lateral, fiindcă mâinile trebuie să rămână imobile. Evident, corpul înotătorului trebuie să fie în permanenţă în poziţie orizontală şi se va evita îndoirea genunchilor dincolo de limita minimă necesară unei mişcări naturale şi fluente. Toarecele şi abdomenul nu trebuie să se rotească.

Târâtul degetelor, respectiv “fermoarele” sunt două excerciţii cu structură şi funcţionalitate similare pe care, în consecinţă, le tratez laolaltă. Bătăile de picioare sunt cele obişnuite pentru crawl, în timp ce rotaţia toraco-abdominală poate fi, după dorinţa înotătorului, exagerată în scopul exersării echilibrului sau menţinută în limite normale. Exerciţiile în sine se concentrează pe recuperarea braţelor şi pe antrenarea folosirii braţului şi relaxării antebraţului şi palmei în acest timp. Târâtul degetelor, după cum îi sugerează numele, constă în ridicarea incompletă a palmei din apă în timpul recuperării, astfel încât degetele să măture oglinda acvatică de la începutul până la sfârşitul manevrei. Rezultatul va fi relaxarea palmei şi antebraţului, fiindcă singura încheietură care va ajunge să lucreze efectiv în acest moment va fi aceea a umărului, care se va ocupa complet de recuperare. De altfel, acest exerciţiu contribuie în oarecare măsură şi la antrenarea rotaţiei normale toraco-abdominale de crawl, fiindcă obligă înotătorul să se rotească uşor astfel încât partea care recuperează să se ridice pentru a permite rotaţia exclusivă din umăr. “Fermoarele” sunt similare târâtului degetelor, cu diferenţa că, în locul măturatului apei cu toate degetele, trebuie ca degetul mare, întins astfel încât să fie aproape perpendicular pe palmă, să se plimbe pe lateralul corpului, peste coaste şi pe lângă ureche, cu o mişcare similară închiderii unui fermoar. Şi această practică are dublul rol de a exersa relaxarea antebraţului şi palmei la recuperare, respectiv de a antrena rotaţiile toraco-abdominale, cu accent ceva mai mic pe cea dintâi şi mai mare pe cea din urmă decât târâtul degetelor.

Recuperările cu ezitare sunt un alt exerciţiu destinat antrenării fazei de recuperare. Ele constau într-o ezitare de aproximativ o secundă în timpul fazei de recuperare, mai exact la jumătatea acesteia, în cadrul căreia membrul superior care face mişcarea în acel moment trebuie să rămână suspendat în aer. Manevra marchează punctul în care trebuie începută faza de coborâre cu braţul aflat în relaxare până atunci şi ajută la antrenarea coordonării mişcărilor braţelor.

Înotul cu pumnii strânşi este unul din exerciţiile destinate antrenării fazei de împingere a apei şi contribuie la dezvoltarea forţei de împingere din antebraţ şi la utilizarea acestuia în calitate de complement al forţei dezvoltate de palme (principalul factor motil în cadrul stilului). Mişcarea de crawl este cea obişnuită, cu diferenţa că, pe tot parcursul ciclurilor membrelor superioare, pumnii se ţin strâns închişi, astfel încât să aibă o contribuţie cât mai mică la mişcarea propriu-zisă, iar principalul factor de mobilitate să devină antebraţul. Antrenamentul cu acest exerciţiu va reduce numărul bătăilor necesare completării a 25 de metri cu până la trei, ceea ce înseamnă un ciclu respirator complet dacă se respiră la un ciclu şi jumătate de braţe.

Înotul pe o parte cu o singură mână este un exerciţiu destinat atât antrenării forţei în membrele superioare, cât şi menţinerii echilibrului şi poziţiei orizontale hidrodinamice în apă, dar care modifică total poziţia corpului şi mişcarea de crawl în sine. Corpul trebuie poziţionat “culcat” pe o parte, cu braţul dinspre fundul bazinului intins şi capul ţinut cu urechea pe bicepsul acestuia. Palma respectivă trebuie îndreptată cu faţa în jos, iar întregul braţ trebuie ţinut mereu imediat sub suprafaţa apei. Capul poate fi poziţionat în aşa fel încât unul din ochi să fie deasupra apei, celălalt dedesubt. Corpul trebuie menţinut orizontal, pe o parte, imediat sub suprafaţa apei, la fel ca braţul inferior. Bătăile din picioare se vor face lateral, nu sus-jos, astfel încât mişcarea lor propriu-zisă să fie tot cea de crawl. Membrul superior îndreptat spre tavan sau cer va fi cel care va lucra în cadrul acestui exerciţiu, executând în apă mişcarea normală de împingere specifică stilului crawl, iar în aer, fie o recuperare normală de crawl, fie una cu membrul ţinut întins, dacă se doreşte tonifierea muşchilor acestuia şi creşterea suplimentară a elasticităţii lor. Este recomandabil să se respire o dată la patru braţe şi se va putea constata că, dacă poziţia hidrodinamică este una corectă, vor fi necesare mai puţine braţe decât în mod normal pentru completarea unui bazin. De asemenea, se recomandă schimbarea braţului activ la fiecare bazin, pentru a se evita oboseala şi a se asigura un antrenament pe cât se poate de egal al ambelor membre superioare.

Acestea sunt toate tipurile de exerciţii destinate exclusiv dezvoltării crawlului la care mă pot gândi acum şi pe care le practic în antrenamentele de dinaintea bazinelor libere de fiecare dată când merg la o sesiune de înot. Dacă îmi voi mai aminti sau dacă voi găsi altele pe parcurs, le voi publica, evident, aici, în postări separate, cu amendamente, ca să nu forţez pe oricine e interesat de ce scrie aici să verifice continuu aceeaşi postare. Următorul articol din această secţiune, şi ultimul care va trata crawlul deocamdată, se va ocupa de amendamentele aduse stilului în ultimele luni. După aceasta, voi prezenta înotul pe spate, cu toate elementele sale, cu erorile frecvente şi cu exerciţiile necesare dezvoltării.

~ de tralala01 pe Iunie 26, 2010.

33 Răspunsuri to “Crawl. Partea 3: Exerciţii.”

  1. Aştept cu nerăbdare următoarele postări…

  2. Comentarii şterse din ardoarea cititorului. Pe-al meu îl menţin fiindcă are nişte explicaţii care ar putea fi utile şi mi-e lene să-l editez (plus că mă avantajează să-mi vadă şi ignoranţii care nu-şi aruncă ochii peste reguli atitudinea faţă de incapacitatea de a utiliza corect limba română, primesc mai puţină poluare pe blog şi nu mai sunt nevoit să şterg/corectez) sau să le mut în altă parte.

    • Există majuscule. Şi diacritice. Şi semne de punctuaţie (da, lipsea şi un punct). Conform regulilor, ar fi trebuit să elimin comentariul şi basta, dar prima abatere se iartă atunci când am chef s-o fac. Scuza cu „n-am timp/chef” e, cum specifică iarăşi regulile, pentru proşti, deci e de preferat abţinerea totală de la comentarii (mai ales că nu scriu nici măcar rubricile de sfaturi pentru a primi feedback, ci pentru a fi ascultate fără comentarii de cei care le consideră pertinente sau completate pertinent de cei care observă erori şi doresc s-o facă, iar celelalte părţi ale blogului sunt exclusiv aberaţii personale de care sunt prea dezgustat pentru a le nota în jurnal, deci iar, nu e obligat nimeni să laude sau să critice gratuit, fără argumente obiective şi fără a utiliza CORECT limba română în a-mi demonstra că-s geniu, ceea ce oricum ştiu şi e inutil, sau imbecil, lucru pe care aş fi curios să-l ascult cât timp e argumentat cum trebuie).

      Alunecarea la crawl e în esenţă simplă, tot ce trebuie să faci este o rotaţie continuă a corpului cu un unghi alfa de aproximativ 30-45 de grade faţă de orizontala care trece prin umeri atunci când sunt paraleli cu fundul bazinului. Practic, îţi imaginezi că îţi trece o bară prin coloana vertebrală, iar tu te învârţi cu acele grade de o parte şi de alta a ei, în funcţie de mâna aflată la recuperare în acel moment. Aceea trebuie, evident, să se afle sus, astfel încât să-ţi permită să ridici cotul şi să inspiri fără a scoate capul din apă. Rotaţia trebuie să fie continuă, chiar şi atunci când nu inspiri, şi ideal este să fie egală pe stânga şi pe dreapta. Din acest motiv e recomandabil să respiri la trei braţe (sau la un număr impar, dacă te consideri prea hardcore pentru trei, deşi se oboseşte mai repede la numere mai mari) şi nu la două, patru sau alt număr par. Respiraţia la două braţe strică echilibrul corpului dacă se face prelungit, iar sportivii de performanţă care o practică fac un bazin cu respiraţie pe stânga urmat de unul cu respiraţie pe dreapta, deci schimbă partea la întoarcere. Motivul pentru care ei respiră la două braţe e că permite o rotaţie mai amplă în timpul practicării de crawl, ceea ce asigură o hidrodinamică mai bună (uită-te la orice dispozitiv de găurit sau mixer dacă te întrebi de ce), dar o rotaţie similară poate fi atinsă şi la trei braţe dacă te concentrezi pe asta o vreme. În orice caz, a se reţine ideea că, şi la număr par de braţe, e bine să schimbi partea la fiecare câteva zeci de metri. Înotul trebuie să dezvolte armonios.

  3. Comentariu şters tot din dorinţa cititorului cu specificarea: am editat comentariul precedent motivând suplimentar de ce nu am de gând să şterg şi observaţia sau prima parte a comentariului. Cu comentariile mele fac ce doresc, mi le asum până la capăt, deci nu voi schimba nimic la ele din dorinţa altora, însă accept să modific sau să elimin unele comentarii ale celorlalţi la cerere, din moment ce vorbele respective le aparţin şi ei îşi asumă răspunderea pentru ce scriu. Evident, ce nu este corect sau conform cu regulile impuse pe pagina permanentă a blogului este corectat pentru a corespunde la nivel formal (nu schimb absolut deloc exprimarea, ci adaug diacritice, majuscule şi/sau semne de punctuaţie) sau şters, în cazul în care o corectură formală ar fi insuficientă. E ca răspunderea pentru orice altceva din lumea reală: cât timp nu e ilegal, nu se intervine, iar individul e responsabil pentru faptele sale.

    Şi se scrie „voiam” sau „vream”, „vroiam” e un hibrid paralitic al celor două.

  4. Băi, te rog eu, încetează… nu mă mai corecta… rămâi în lumea ta, că mă enervezi deja. Du-te fă-te profesor dacă eşti aşa deştept. Da’ cine ştie ce meserie ai de stai şi mă corectezi pe mine pt. porcării. Hai, că deja mi se pare nesimţire. Scuze că nu mi-am dat seama de la început că eşti narcisist. Dacă există vreun cuvânt mai presus de ăsta… ăla te caracterizează pe tine.

    • Păi nu mai scrie incorect pe blogul meu dacă vrei să nu te mai corectez, e simplu. Nu-ţi pune nimeni pistolul la tâmplă să comentezi aici, dar cât timp o faci, evident că te voi corecta, fiindcă menţin regulile blogului egale pentru toţi, n-ai mai mult moţ decât alţii. Nu te oblig nici să comentezi, nici să n-o faci, fie critic, fie pozitiv, cât timp e justificat (ceea ce, în acest caz este, deci e ok) şi corect gramatical şi ortografic (ceea ce nu e, motiv pentru care comentariul este editat doar la acele capitole). Scrie în reguli asta. Pe care le-am făcut eu, deci aş fi ipocrit să nu le respect.

      Narcisist nu m-aş numi, nu mă admir şi n-am o iubire de sine exagerată, dar poţi alege dintre mândru, orgolios, cu nasul pe sus, arogant, infatuat, condescendent, nepăsător (relativ la sentimentele altora), obsesiv, egoist, egocentrist şi alţi termeni din aria asta, care într-adevăr mă caracterizează.

      De meserie îs student, reiese de prin alte postări de pe-aici, de-asta am timp să menţin şi blogul. În rest, ironizarea se acceptă, doar şi eu o practic.

  5. Ia şi ascultă o melodie, poate te mai relaxezi puţin…


    • Danke, s-ar putea să-ţi placă şi „Geri’s Game” dacă te atrag animaţiile de genul.

  6. VROÍ vb. IV. v. vrea.
    Iar imperfectul este „vroiam” la pers. I sg.
    Aşa scrie în DEX. Cert e că ambele variante sunt corecte.

    • Da, e recunoscut de către DEX, dar este un termen neliterar, fapt observat din trimiterea către verbul „a vrea” care apare chiar în citatul tău. Asta îl face incorect de utilizat în exprimarea literară, fiindcă fie e scos din uzul comun, fie e regionalism sau cine ştie ce altceva. DOOM e mai exact în ceea ce priveşte termenii corecţi şi incorecţi din limba română actuală decât DEX sau MDA, care sunt obligate (mai ales al doilea, fiind mai comprehensiv) să includă şi termeni care nu se mai folosesc sau care se utilizează doar în anumite regiuni.

      P.S.: Doreşti să-ţi mai şterg vreunul/toate din comentariile precedente? Dacă nu sau „nu mă interesează, faci ce vrei”, nu-i nevoie să răspunzi, o să le las la locul lor.

      P.P.S.: E vorba de DOOM2005, evident, ediţia veche nu mai e valabilă.

  7. Cum ţi se par melodiile? Nu-mi place „Geri’s game”, îmi plac altele de la Pixar de exemplu „Lifted” sau „Partly Cloudy”. Uite un filmuleţ pentru tine. Cu siguranţă nu te caracterizează gestul de aici :
    http://www.stumbleupon.com/su/2DzqCV

    • Nenii de la Pixar mi se par tari în general, ridică standardul constant, dacă nu de la un film la altul. Şi-mi plac obsesiile lor pentru A113, maşina de pizza şi mingiuţa aia galbenă care apar prin toate filmele lor.

      Gestul nu mă caracterizează, dar probabil o să mor înjunghiat de cineva. Asta dacă o să considere cineva că merită efortul, deşi am uneori capacitatea de a exaspera îndeajuns oamenii.

      Uite şi câteva favorite personale găsite şi pe Iutub sau alte saituri:

      „Father and Daughter”, un scurtmetraj de Michaël De Wit care a câştigat şi Oscarul în 2000:

      „Peter and the Wolf”, după omonima lui Prokofiev, în trei părţi, Oscar 2008:
      http://www.tudou.com/programs/view/urVezuOEeC0/

      „Моя любовь”, „Dragostea mea” pictură pe sticlă, cu fiecare cadru fotografiat independent, apoi modificat aproape insesizabil pentru a-l crea pe următorul, de Aleksandr Petrov. Toate animaţiile lui mi se par superbe, dar Youtube nu-i face dreptate din cauza calităţii (şi, în cazul ăsta, al traducerii jalnice din rusă, dar e inteligibilă pentru esenţă), deci ar merita să le cauţi prin alte părţi. „The Old Man and the Sea” de el a câştigat Oscarul în 1999, e făcut după aceeaşi tehnică.
      http://www.youtube.com/watch?v=dq7nLVoaPX8 – prima parte
      http://www.youtube.com/watch?v=yN_gV2qLaYk&feature=related – a doua parte
      http://www.youtube.com/watch?v=47Cs6hHp_Wo&feature=related – a treia parte.

      Şi melodiile mi-au plăcut, nu ştiu dacă-l ştii pe Paul Collier:

      Sau Capo Productions:

      Alternativ, ceva mai epic, adică E.S. Posthumus (primul link) sau Two Steps from Hell (al doilea link):
      http://www.youtube.com/watch?v=VoaUYcwEpSw – E.S. Posthumus
      http://www.youtube.com/watch?v=LRLdhFVzqt4 – Two Steps from Hell

      Şi, desigur, Tiersen:

      Şi Chopin, un favorit personal:

      Partea metal din ce ascult rămâne pentru mine, încă nu mi-am propus să-ţi dărâm pereţii cu boxele cu Dimmu sau Rhapsody sau să te-arunc în depresie cu vreun Evoken, Slumber sau Depressed Mode.

      P.S.: Şi mulţumesc şi pentru noul filmuleţ.

      Apropo şi de cel nou, când mi-am adus aminte să-ţi mulţumesc mi-am amintit că am rememorat asta imediat ce am văzut filmuleţul tău:

      Scurtmetrajul din link a fost transformat şi în lungmetraj în colaborare cu Tim Burton (lungmetraj care s-a lansat în 2009 şi, deşi e mult diluat faţă de original, rămâne foarte bun, cam ca orice realizează Burton).

  8. …tralala

  9. La fel de lungi sunt şi scrisorile tale de dragoste ?😀 Mă bucur că nu-mi mai sari în cap…

    • Corespondez pe hârtie cu o singură persoană, dar da, cred că o să aibă nevoie de ochelari curând datorită volumului de rânduri şi dimensiunilor scrisului meu de mână, mai ales când folosesc peniţă subţire😛 .

      Şi prefer să nu atac foarte mult pe net, îmi place mai mult să citesc în privirea interlocutorului dorinţa de a mă ucide şi să ghicesc la câte metode se gândeşte pe măsură ce avansez în conversaţie decât să o deduc din texte. Dă mai multă adrenalină, fiindcă apare şi incertitudinea dacă într-adevăr se va repezi sau nu.

  10. Cu ce persoană?😀

    • Una foarte dragă, desigur, a cărei menţionare o voi evita într-un spaţiu public precum blogul acesta (din respect faţă de ea), pe care îmi pun toate aberaţiile care sunt prea banale/stupide pentru a ajunge pe suportul mult mai personal al hârtiei. Nu tind să dau amănunte personale pe blog peste o anumită limită.

  11. Bine.

    • Van Gogh, absint şi pian, trei dintre lucrurile mele preferate (de preferinţe şi înclinaţii nu mă feresc, fiindcă devin oricum evidente din unele postări şi nu-s tocmai personale, le-ar observa oricine mi-ar vedea sursele de inspiraţie), plus un mesaj (ironic?) de umilinţă pe care probabil încerci să mi-l transmiţi, cum au mai încercat mulţi (vorbeam serios mai devreme, când spuneam că există persoane cărora le-ar plăcea să mă sufoce în somn, chiar nu eşti singura care mă găseşte insuportabil).

      Ştiai că Nabokov (nenea care ţi-a folosit numele sub care ai publicat comentariile aici – real sau nu – în crearea unuia din cele mai bune şi rafinate romane ale literaturii universale) are fluturi descoperiţi de şi denumiţi după el?

      Ca de obicei, mulţumesc şi pentru noul clip.

  12. În niciun caz nu am vrut să-ţi transmit un mesaj de umilinţă. Poate doar dacă era vorba de umilinţa mea în urma răspunsului tău. Nu te crede mai important decât eşti. Dacă pentru tine blogul ăsta e doar de plictiseală, atunci nu-mi răspunde mie pentru că simţi monotonie în viaţa de zi cu zi. Mel. pe care le trimit nu sunt cu dedicaţie. Dar venind vorba de asta, tu te comporţi ceva de genu’:

    • Nu ştiu care din răspunsurile mele la comentariile tale ar fi îndemnat la umilinţă (mă refeream la termen cu sensul creştin, de sentiment de inferioritate în faţa unei puteri dumnezeieşti sau, cum reiese din clip, a forţei vieţii, nu la cel de a fi pus în situaţii umilitoare, ceea ce iarăşi nu am făcut în cazul tău, pur şi simplu fiindcă te-am tratat la fel ca pe oricine altcineva îmi comentează pe blog şi, aşa cum ţi-ar confirma cei care mă cunosc mai bine, cum sunt şi eu de obicei ironizat când greşesc), mai ales că eu însumi nu sunt umil de fel, deci nu aş avea de ce să îndemn pe altcineva la aşa ceva, dar era deja a doua oară când trimiteai melodia asta, intitulată „Humility”, cu diferenţa că de data asta apărea un slideshow cu van Gogh şi citate despre umilinţă/modestie, aprecierea vieţii etc.. Evident, nu m-am gândit că alegerea temei şi melodiei pentru clip ar fi fost personalizate, însă remarcam că apreciez elementele enumerate la el. În schimb, m-am gândit că postarea redundantă a melodiei ar fi putut avea rolul unei sugestii pe care n-aş fi priceput-o de prima dată, de unde şi remarca legată de faptul că ai fi fost ironică. Dacă mi-a fost greşit raţionamentul, e mea culpa, desigur, recunosc când o dau în bară (şi suport consecinţele, nu cer niciodată iertare pentru faptele mele şi nici nu pretind să fiu iertat, accept pedepsele dacă fac prostii, tocmai fiindcă nu-mi convin se cheamă aşa, dar sunt un rezultat logic al asumării propriilor acţiuni).

      Blogul este de plictiseală, dar, la fel cum am spus mai sus, dacă mă apuc de ceva, am rolul de a-mi asuma acel ceva. Aşadar, dacă cineva îmi scrie un comentariu, îi acord respectul şi atenţia necesare pentru a-i răspunde, fiindcă s-a deranjat să comenteze. Fie că o fac critic, caz în care sunt dur, fie că o fac neutru sau pozitiv, caz în care-s direct, ca aici şi ca în comentariile precedente. Plictiseala trebuie să vină şi ea cu nişte responsabilităţi, altfel ar fi prea banală.

      Melodia aia foarte imbecilă îmi place, dintr-un motiv sau altul, fie pentru că o ştiu din copilărie (în varianta originală), fie pentru că are detaşarea aia ironică şi batjocoritoare faţă de cei care se consideră aşa. În orice caz, mersi din nou şi, la schimb, fiindcă nu ştiu cât ai aprecia metalul, mă feresc să-ţi trimit ceva din aria aia, dar îţi prezint unul din motivele pentru care îmi asum mereu responsabilitatea pentru propriile fapte:

      Din nou, scopul nu a fost nici să te fac umilă, nici să te umilesc (în cazul primului răspuns la comentariile tale). Să te enervez, să te fac să te simţi prost, să te scot din sărite mai mult decât ar fi fost cazul, da, fiindcă aşa se reţine mai bine ideea😀. Şi e un răspuns echitabil relativ la felul în care mă lezează pe mine folosirea incorectă a limbii române, că doar cu ea am crescut şi ei îi datorez tot ceea ce sunt astăzi, cum mai specific şi prin alte părţi. Doar deh, prietenul la nevoie se cunoaşte.

  13. Cuvântul „sexy” poate fi inlocuit cu „smart” ca să ţi se potrivească melodia.

  14. A fost o greşeală de a mea, ţi-am trimis de două ori melodia… deşi cam ciudat… că nu apare în postările mele de mai sus. E… asta e. N-am vrut să insist cu „umilinţa”.

  15. Gata… am găsit… aşa e, ţi-am trimis în dublu exemplar. Sorry.

  16. Trebuie să vezi filmul ăsta. „Trei femei pentru un bărbat” pe tv1000 acum.

    • Momentan nu sunt în România (până în vară, mai exact), deci nu prind postul (nu că aş avea abonament TV aici oricum, am hotărât împreună cu colegii de apartament să nu ne facem), dar am căutat rapid pe Google filmul şi o să-l urmăresc, mulţumesc pentru recomandare.

  17. Filmul se numeşte de fapt „3 neveste pentru 1 bărbat” (Why do fools fall in love).

  18. Vrei să-mi laşi un id de messenger?

    • Dacă al tău este cel trecut ca adresă de mail când îţi laşi comentariile, te adaug personal.

  19. Da, este.

  20. :)) N-ai spus când mă adaugi. Peste un an… doi :)) sau ai greşit când ai scris id-ul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: