Plete.

Cum nu m-am mai tuns de aproape un an, e evident că părul meu a căpătat dimensiuni neobişnuite pentru un tip. În consecinţă, pentru prima oară în viaţă, mă simt aproape demn de privit. Ba mai mult, am început să atrag şi alte zâmbete decât cele obişnuite de milă faţă de indivizi cu moace care n-ar putea cuceri în vieţile lor nici cele mai râioase broaşte îngropate în mâzga de pe fundul Loch Ness-ului, pe care şi-aşa le atrăgeam rar şi doar de la bătrânele care fie le văzuseră deja pe toate la viaţa lor şi pentru care nu mai reprezentam niciun fel de noutate (pe principiul: „Nu m-au omorât pe mine 50.000 de soldaţi ruşi care mărlşăluiau prin Berlinul aplatizat de bombele printre care abia de reuşisem să mă strecor, nu m-o omorî un mucos ca tine!”), fie erau deja împăcate cu ideea morţii şi-i zâmbeau urâţeniei pe care o vedeau în faţă cu sfidarea prin care oricine vrea să-l mintă pe Nenea cu Coasa (că totuşi e lejer să realizezi că-s tip, sunt înalt şi urât, ca oricare altul) că nu mai are nevoie de viaţă şi poate să-l sau să o ia liniştit. Aiurea, babelor, sunteţi la fel de disperate să trăiţi ca o fată mare la măritiş, nu mă mai priviţi cu sfidarea aia amestecată cu teamă, fiindcă tot eu vă iau sufletul dacă am chef. Asta fiindcă orice persoană de sex feminin mai tânără de-atât întorcea privirea de la o distanţă de vreo cinci sute de metri sau mă privea cu o teamă combinată cu scârbă, iar bărbaţii se uitau la mine pur şi simplu ca la un animal care trebuie stârpit, că deh, ei au instinct de vânători.

Acum, însă, am devenit bărbat fatal. De când am plete şi, din cauza înotului, o constituţie care a depăşit marginal stadiul de scoveargă (deşi aia cred că aduce doar o contribuţie infimă, fiindcă evoluţia nu-i mare, tot un fel de pălugă cu mop în cap sunt), am început să atrag zâmbete pe stradă şi din partea femelelor mai tinere, desigur, cu limita la o anumită etate de bun simţ, adică aceea din jurul menopauzei, când bărbaţii decenţi deja nu le mai sunt accesibili. Rareori se păcăleşte şi câte o domnişoară abia coaptă şi dornică de plăceri păcătoase cu intensitatea uraganelor în aşternutul vreunui Poseidon al sexului. Totuşi, am învăţat ca un maestru manevra care le dă gata şi le face pe toate cele care mă privesc surăzâtoare (sau chiar pur şi simplu, apreciindu-mi zulufii bălai) să moară după mine sau, mai precis, din cauza mea: îmi dau părul pe spate cu o mişcare casanoviană a capului, astfel încât toate şuviţele care-mi acoperă figura să execute un arc de cerc prin văzduh înainte de a-mi dezvălui complet faţa. Efectul este imediat: orice femelă care mă privea până în acel moment îşi întoarce capul în orice altă direcţie cu o asemenea viteză, încât forţele rezultate produc leziuni severe şi chiar ruperea coloanei vertebrale, provocând un deces dacă nu imediat, atunci pe parcursul a cel mult câteva zile de cufundare în cea mai adâncă şi lipsită de suferinţe comă. Asta îmi confirmă şi concluzia enunţată anterior privind restul corpului, fiindcă dacă măcar acela ar avea un aspect decent, tinerele şi mai bătrâioarele femei s-ar întoarce măcar către el ca reper secundar, avându-l la îndemână, nu ar căuta disperate orice privelişte care să nu mă includă sub nicio formă, fracturându-şi astfel gâtlejurile fine.

Noul meu statut de bărbat fatal nu are însă doar aplicaţii proximale, ci am descoperit cu satisfacţie că-l pot folosi, cu efect limitat, însă, şi atunci când umblu pe stradă, iar distanţa dintre mine şi exemplarul feminin vizat ca victimă este ceva mai mare. Tot ce trebuie să fac este să observ tânăra ori bătrâioara căreia îi aterizează întâmplător privirea peste pletele mele, odihnindu-se însă acolo măcar o secundă, exact în acel unic moment prielnic şi să profit de clipă pentru a-mi executa rotaţia cuceritoare. Efectul este în acest caz limitat fiindcă distanţa nu permite o percepere foarte exactă a figurii mele, însă una îndeajuns de amănunţită încât persoana respectivă să dorească şi chiar să execute operaţiunea de traversare imediată a străzii. Totuşi, dacă reuşesc s-o coordonez cum trebuie, mutarea mea atinge şi fatalul: tot ce trebuie să fac este să o realizez exact în momentul apropierii unei maşini de victima feminină, fiindcă acestea trec întotdeauna fără să se asigure când mă văd în deplinătatea nurilor mei, iar dacă reuşesc sincronizarea în aşa fel încât nici autovehiculul să nu mai aibă deloc timp de frânare când conducătorul său observă căprioara proaspăt răsărită în faţă-i, pot admira procesul prin care ceva mai mult de un metru şi jumătate de femelă se împrăştie pe 50-60 de metri pătraţi de carosabil în urma impactului cu vreun double-decker. Adică un autobuz cu etaj, pentru proşti.

În fine, asta nu-i singura mea realizare de anul acesta, deşi a fost cea care a necesitat cea mai multă meticulozitate involuntară. Ce am mai realizat în anul ce tocmai a trecut şi nu a prilejuit nicio schimbare a prefixului:

0. Am început să-mi încep listele cu „0” pe bune.

1. Am descoperit singurele două butoane care opresc tot traficul din cea mai ciudată şi una din cele  mai aglomerate intersecţii din oraş şi am început să le apăs de fiecare dată când merg la cumpărături, deşi n-am nevoie de asta (pentru cei care n-au trecut prin zonă, semafoarele din Iuchei au butoane pe care apasă pietonii când vor să treacă şi care, de obicei, opresc tot traficul din intersecţiile mici, dar doar pe cel strict necesar din cele mari).

2. Am avut două tentative de sinucidere pe fondul curiozităţii mele combinate cu dragostea de căţărat şi am scăpat din cel puţin una din ele.

3. Am obţinut 180 de credite din 120 trecând examenele cu brio, deşi directorul meu de studii era convins că nu voi reuşi, căci el n-auzise în viaţa lui de student care să-şi ia 150% din necesarul de cursuri, şi am rămas eligibil pentru licenţă atât în Filosofie, cât şi în Ştiinţe Biomedicale.

4. Mi-am luat 180 de credite şi pentru anul viitor şi mă gândesc cum să-i pun directorului de studii problema astfel încât să obţin 220 fără să-i provoc un atac de apoplexie sau măcar provocându-i-l după ce mi le aprobă.

5. I-am deschis uşa lui William Wallace.

6. Am ascultat şi simţit prin cutremurarea pereţilor cum William Wallace şi-a spart uşa propriei camere pentru că el nu foloseşte chei.

7. I-am dat meditaţii la chimie unei nemţoaice cu trup divin, figură angelică, ochi de aur şi creier de botanistă.

8. Le-am provocat accese foarte viguroase de masturbare colegilor de apartament cu ajutorul nemţoaicei antemenţionate, în special în nopţile în care o conduceam acasă după meditaţii.

9. Am făcut mulţi fraieri să se întrebe ce am făcut cu adevărat cu nemţoaica. Vă simţiţi, nu-i aşa?

A. Am enervat patru catedre ale universităţii în al doilea semestru, că în primul m-am acomodat cu penisimea.

B. Pe cea de Biologie Moleculară am făcut-o să ameninţe că închide forumul dedicat cursului.

C. Pe cea de Biologie Medicală am batjocorit-o public pentru examen până i-am făcut pe profesori să-mi răspundă.

D. Pe cea de Chimie Biologică am jignit-o prin faptul că am numit un profesor incompetent în amfiteatru în timpul unei dispute provocate de structura cursului său, cu care nu eram şi nu sunt de acord şi faţă de care m-am simţit şi am fost îndreptăţit să protestez.

E. Pe cea de Logică am supărat-o fiindcă l-am jignit pe tutorele alocat grupei mele, după care nu m-am mai prezentat la trei dintre tutorialele care aveau teme obligatorii, dar nu am putut fi exclus din examen pentru că acestea nu contau la media finală (încă nu am priceput de ce erau obligatorii).

F. Am reuşit două bazine cu un stil fluture desăvârşit. DE-SĂ-VÂR-ŞIT.

10. Mi-am întrecut recordurile de timp şi rezistenţă în bazin (doar nu credeaţi că în pat).

11. Am supravieţuit într-un apartament locuit de patru cimpanzei care aruncau cu fecale unul în celălalt.

12. Mi-am luat un animal de casă (o cărămidă pe nume *Eu* the Retard).

13. Mi-am săpat un bivuac pe Marte.

14. Am jucat barbut cu Dumnezeu după ce l-am bătut măr la şah.

15. Am ratat concertul Rammstein de la Bucureşti.

16. Mi-am irosit nopţile şi consumat zilele cu dragostea mea.

17. Am descoperit o muscă.

18. Am privit alge trei ore şi nu m-am plictisit nicio clipă, fiindcă le înţelegeam.

19. M-am jucat prin laboratoare.

1A. Am mâncat asfalt.

1B. Am făcut un grătar cu mici şi bere cu gheaţă pe marginea conului unui vulcan activ în timp ce ascultam Guţă.

1C. Am făcut un pariu cu Moartea.

1D. L-am câştigat.

1E. Am proiectat un anti-castravete. Arată exact ca un castravete.

1F. M-am întrebat cât de proşti sunt românii de l-au votat pe Băsescu de două ori, dar mi s-a oferit răspunsul cu vârf şi îndesat, aşa că am ajuns la concluzia că românii îl MERITĂ pe Băsescu, îl MERITĂ pe Boc şi îşi MERITĂ guvernul, parlamentul şi instituţia prezidenţială care îi conduc, le merită din plin şi le doresc să aibă parte în continuare de ele cu toată sinceritatea. Să v-o tragă mai bine şi mai apăsat ca Terente. Iar pe cei care nu le merită îi anunţ că străinătatea îi primeşte cu braţele deschise, zâmbetul pe buze şi infinit mai mult respect faţă de individ şi de cunoştinţele lui, căci orice este de o infinitate de ori mai mare decât nulul.

20. Am existat şi am frustrat alte persoane cu existenţa mea.

Finis coronat opus.

~ de tralala01 pe Iulie 1, 2010.

7 Răspunsuri to “Plete.”

  1. Pălugă cu mop în cap? How could someone resist you?

    • Păi nu vezi că nimeni? Nicio fată care se apropie la mai puţin de trei metri de mine nu rezistă să nu fie scârbită sau să nu întoarcă privirea imediat ce vede ce-i dincolo de plete. Sunt mai irezistibil decât superconductorii la -200 de celsiuşi pentru mişcările electronice din păturile straturilor superficiale.

      E drept, eu curentez mai rău, totuşi.

  2. 1. Eu mă refeream strict la figura de stil folosită. Mi se pare pur şi simplu întruchiparea sublimului.
    2. You’re being too hard on yourself. Eu am investigat puţin cazul tău şi am intrat în posesia unei fotografii. Nu pot să îmi dezvălui sursa din motive de siguranţa naţională.

    • 1. Scuzele mele, în acest caz, ţi le prezint pe cale protonică, să aibă aspect pozitiv.

      2. Eh, acolo sunt în uniformă, impactul figurii e redus cât de cât, probabil nu par aşa groaznic. Normal, secretizarea surselor e de înţeles, mai ales când sursa obţine materialul chiar din zăcământ, care trebuie la rându-i să rămână un bolşevic anonim.

      Dar o singură întrebare: ce i-ai făcut bietului 0? Sau mi l-ai lăsat să mă bucur doar eu de el?

  3. 0. Eu nu aş numi geaca de la Crucea Roşie chiar uniformă. Sau poate vorbeşti de altă fotografie în posesia căreia aş putea intra, ceea ce mă face curioasă. Ca atare, voi continua investigaţia de îndată ce sursa mea se trezeşte.
    1. În ceea ce priveşte bietul 0, este alegerea ta să îl foloseşti la începutul fiecărei liste. Nu ai specificat la „Reguli” nimic despre asta. Îmi pare rău totuşi dacă lista mea te-a făcut să te simţi oarecum nevoit să îţi începi propria listă tot cu 1, de dragul conversaţiei. Aşa că m-am revanşat acum.

    • 0. Geaca respectivă, de una singură, cum e drept că o purtam atunci (se vede că purtam blugi negri cu ea), nu e uniformă, dar e una din componentele uniformei standard de intervenţie, care cuprinde, pe lângă jacheta aia, tricou, pantaloni şi o geacă mai groasă şi impermeabilă. Nu ştiu dacă sursa ta deţine fotografii în care să apar complet îmbrăcat (cu ea), nu ştiu nici măcar dacă eu le deţin, însă e adevărat şi că nu am avut încă detectivi care să urmeze firul.

      1. Corect, e alegerea mea, iar regulile încep ele însele de la 1, am avut revelaţia discriminării lui 0 în timpul anului care s-a scurs şi mi s-a făcut milă de biata cifră atât de neglijată de antinuliştii din jur. Dar fie că o folosim doar eu şi mon amour, fie că universalizez utilizarea ei, 0 se poate simţi acum împlinit că nu mai e neglijat. Bineînţeles că nu-s probleme să răspund la listele altora cu unele proprii care încep cu 1 pe fondul menţinerii corespondenţei replicilor. În final, mulţumesc pentru revanşă, e o plăcere să văd cum ia fiinţă încă un susţinător al discriminatului 0, e un pas mai aproape de cucerirea lumii încă din timpul vieţii. Şi n-o să-mi uit promisiunea cu rolul de general. Parol!

  4. 0. Sursa mea este inaptă. Nu mai are alte fotografii.
    1. Va fi o onoare să îţi fiu subordonată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: