Desculţ.

Nu, n-are nicio treabă cu Zaharia Stancu, că eu n-am sandale de aur, dar aşa am umblat prin parcul Tineretului zilele trecute, în timpul ultimei furtuni nocturne puternice, în urma căreia au căzut mai mulţi copaci şi au fost rupte numeroase ramuri şi din cei rămaşi cu trunchiul intact. Era ora 23:30, ne plimbam pe marginea lacului în una din turele noastre obişnuite şi, deşi ştiam că urma să plouă, hotărâserăm să înfruntăm vremea şi să ne continuăm promenada nocturnă. Nu ne aşteptam la urgia ce avea să vină, iar în momentul în care ploaia a ajuns să ne ude complet, deci încălţările deveniseră de prisos ca protecţie pentru picioare, ba chiar pantofii mei sport erau un fel de piscine, am decis să ne descălţăm, să ne apucăm de mânuţă şi să-i râdem vijeliei în faţă. Da, a fost o vijelie în toată regula. Da, aş putea exprima în cuvinte imaginile trăite, văzute, simţite cu fiecare por al pielii, reflectate albăstrui în fiecare pigment al irisului personal şi absorbite lacom de fiecare nanometru de pupilă pentru a pătrunde printr-o reflexie inversată prin umoarea apoasă până la retină, transformate apoi în impuls nervos cu sfârşitul în aria vizuală a encefalului. Da, mi-a rămas în minte şi de această dată, la fel ca în cazul celorlalte rare şi unice plimbări memorabile alături de fiinţe de gen feminin dragi mie, de la fetiţa cu păpuşi la cea cu ochi precum mierea de pădure ori de la fata-veveriţă la ziarista-chirurg care mă detesta ori de la fata căreia i-am rupt picioarele la ursuleţul roz ucigaş (şi astfel am epuizat plimbările memorabile în care am fost acompaniat), o clipă care mă va bântui obsesiv până la sfârşitul vieţii sau, în cel mai bun caz, până voi găsi timpul necesar pentru a o aşterne pe hârtie. În final, da, aş putea exprima într-un mod mai creativ, mai rafinat, mai plin de bun gust, mai expresiv ori mai clar tot ceea ce am scris atât de sec până acum, dar evident că nu o voi face, fiindcă amintirea deplină a acestei plimbări îmi va aparţine pentru totdeauna doar mie, celei care s-a încumetat la ea alături de mine şi celor cărora voi decide să le-o împart ceva mai detaliat decât aici, dacă o voi face vreodată. Ceea ce este puţin probabil. Doar n-aveaţi impresia că voi împărţi ceva personal cu voi.

Postarea de faţă ar fi trebuit să fie o refulare, urmarea logică a nervilor făcuţi de când sunt în România, dar s-a nimerit să nu mănânc o madeleină, ci să-mi amintesc pur şi simplu de un moment plăcut între altele trăite, în mod incredibil, în fantastica noastră patrie şi să-l scriu ca preludiu la ceea ce va urma. Acum nu-mi mai e lene să scriu, dar am devenit brusc ocupat. Refularea rămâne pentru altă dată. Dacă aveţi chef de citit, puneţi dracului mâna pe-o carte şi nu vă mai uitaţi pe porcăria asta de blog. Serios. Şi-aşa apar noutăţi pe el din an în Paşte.

~ de tralala01 pe August 17, 2010.

Un răspuns to “Desculţ.”

  1. :”>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: