Se dă un perete impenetrabil care nu există.

După cum veţi putea observa în caz că nu sunteţi chiori rău de tot sau complet retardaţi, am închis în sfârşit sondajul care apărea până acum ceva vreme în dreapta paginii. Dacă asta-i prima oară când auziţi de sondajul ăsta (adică dacă nu v-a violat retina fereastra aia cu buline pe care se putea apăsa, un buton de vot şi o întrebare), întrebarea era asta: „Credeţi că Băsescu este un idiot?”.

 

Rezultatele voturilor voastre au fost:

 

37% din votanţi, sper că din categoria feminină a cititorilor, nu m-au văzut niciodată sau n-au stat în veci mai mult de cinci-zece minute în preajma mea (altfel e puţin probabil să nu fi spus ceva foarte nesimţit), astfel încât mă imaginează drept o bunăciune (Bread Pită al României) cu care îşi doresc să facă dragoste. Ori asta, ori pur şi simplu vor să mă las naibii de politică, ştiinţă, filosofie, literatură, matematică informatică, sport, socializare şi viaţă în general şi ar fi dispuse să se sacrifice inclusiv pe sine ca să tac odată şi să scap de frustrări. Sincer, apreciez complimentul (sau chiar spiritul de sacrificiu, în funcţie de caz), da’ până acum, singurele chestii care mi-au suportat prezenţa până la a accepta inclusiv să fie linse de mine sunt biscuiţii „Oreo” şi crema delicioasă din ei. Se mănâncă împreună cu un pahar de lapte. Deci nu-mi pun prea mari speranţe în păstrarea procentelor după ce ajungeţi să mă cunoaşteţi.

 

23% din voturi susţin că nu doar Băsescu, ci şi celelalte bacterii din politica românească sunt nişte entităţi fără materie cerebrală vomitate întâmplător de Univers în ţărişoara noastră nefericită. Asta pentru că orice lucru rău care se poate întâmpla oriunde pe întinderea nemărginită a spaţiului cosmic în mod aleator şi având şanse infime de a avea loc se va petrece, mai mult ca sigur, în România. A se vedea Băsescu, Boc, Patapievici, Cărtărescu, Guţă şi alte geniuri delirante.

 

14% au zis că da, Băsescu e un idiot. Aşa, scurt şi sec, cum era şi varianta din sondaj.

 

Tot 14% din respondenţi consideră că n-am priceput că vor să plec în gâtul mamei mele. Am priceput, da’ nu-mi pasă. Dacă aveţi fantezii sexuale cu rudele mele decedate, succes în a le găsi, îs îngropate prin Argeş şi Prahova! Şi le-ar folosi ceva acţiune, că prea au devenit rigide şi reci de ceva vreme.

 

6% din plictisiţii care au clicuit întâmplător pe sondajul ăla chiar au crezut că am uitat opţiunea „nu” sau că-s tâmpit. Pe a doua o recunosc, da’ puteaţi apăsa varianta de mai sus, pe care au preferat-o mai mulţi, pentru a mă anunţa de asta, că aşa vă cred eu pe voi într-atât de handicapaţi intelectual încât să aveţi utopica impresie că imbecilii ăia nu-s imbecili. Dacă vă loviţi din greşeală cu degetele-n ochi în timp ce vă plimbaţi pe stradă, însă, vă înţeleg şi îmi cer scuze (aştept să se oftice inculţii care au impresia că nu-i corectă exprimarea). Acum vă puteţi întoarce la a linge gardul ca să vedeţi dacă vi se lipeşte limba de el.

 

Tot 6% din votanţi cred că-s urât, prost şi impotent intelectual. Mare brânză.

 

În ansamblu, ideea este că vor să facă dragoste cu mine tot atâţia oameni câţi îl consideră pe Băsescu şi şleahta lui o ciurdă de sfertodocţi căzută din copaci în scaunele de la putere. Îmi plac procentele.

 

Cât despre motivele pentru care n-am mai scris, dar o fac azi, nu vă privesc, da’ vi le pun parţial în faţă, doar ca să vă fac în ciudă şi să mă dau mare cu câte chestii pot face comparativ cu ăştia de preferă să-şi piardă viaţa citindu-mi blogul în loc de a citi o carte, un articol de cercetare sau a face vreun lucru cu adevărat folositor. N-am mai scris fiindcă:

 

0. Am avut dublul numărului normal de cursuri pentru un student în semestrul acesta. Asta doar ca să am echivalentul a trei ani de cursuri până la sfârşitul celui de-al doilea an şi să-mi pot lua o singură oră în anul al treilea doar ca să-mi bat joc de lume. Ceea ce nu voi face. Fiindcă…

 

1. Am decis să plec într-un schimb internaţional anul viitor. Fiindcă-s genial, am medii astronomice şi universitatea mă trimite moca. Evident că o să profit de orice ocazie de a mânca pe spinarea proştilor.

 

2. Am avut cursuri de prim-ajutor şi am făcut voluntariat. Îmi place să văd sânge, chiar dacă nu-s plătit pentru asta.

 

3. M-am apucat de karate. Şi jiu-jitsu. Şi tir cu arcul. În total, opt antrenamente a două ore pe săptămână.

 

4. M-am apucat de tango. Două ore săptămânal.

 

5. Am continuat înotul. O oră şi jumătate pe zi, şase zile pe săptămână.

 

6. Am devenit reprezentant studenţesc în două facultăţi şi membru în consiliul facultăţii în una. Am descoperit că şi printre profi pot exista idioţi la fel de mari ca printre studenţi, dar numărul şi procentul de persoane inteligente sunt mult mai mari.

 

7. Am început să lucrez la ziarul universităţii şi am descoperit că ştiu gramatica limbii engleze mai bine ca englezii. Sunt corector.

 

8. Am citit. Cărţi. D-alea cu pagini şi litere adevărate. N-aveau poze.

 

9. M-am apucat de Perl şi Python. Păi ce neuroinformatica mea…

 

10. Am fost invitat să lucrez în laboratorul de Robotică al universităţii peste vară. Evident că am acceptat.

 

11. Am mers pe jos minim o oră pe zi aproape zilnic.

 

12. M-am oferit să plec în Bolivia, să mă caţăr prin Anzi. Voi afla dacă voi fi acceptat şi dacă îmi voi permite.

 

Vă simţiţi proşti şi inutili?

 

Pe bună dreptate.

 

Dacă aveţi chef să comentaţi fiindcă mă credeţi prea infatuat, oferiţi şi o soluţie la problema pusă de titlu. Dacă nu pricepeţi ce vrea (caz în care oricum n-o veţi rezolva), ete o variantă dezvoltată:

 

Se dă un perete impenetrabil şi o fiinţă care nu îi concepe existenţa. Ce va face fiinţa când se va lovi de el?

 

Doar ca să ating mia de cuvinte în postarea asta, vă mai pun o întrebare (de data asta, una clasică):

 

Cinci oameni sunt legaţi (imobilizaţi) pe şina A. Un om este legat (imobilizat) pe şina B. Pe şina A goneşte un tren către indivizii imobilizaţi pe ea. Nu este timp pentru dezlegarea lor, trenul nu poate fi oprit înainte de a-i strivi. Singura soluţie este de a schimba macazul, situaţie în care ar fi deviat pe şina B, unde l-ar strivi pe individul legat pe ea. E moral să schimbaţi macazul? De ce?

 

Una din probleme e veche oricum, de cealaltă mi-am amintit într-o discuţie. Că mai vorbesc şi cu oameni adevăraţi.

 

Dacă nu ştiţi răspunsurile, nu vă obosiţi cu comentarii în care să spuneţi asta, că doar mă aştept să nu ştiţi. Şi nu, nu voi da nicio soluţie, doar voi confirma când şi mai ales dacă va da cineva răspunsul corect, n-aveţi decât să muriţi de ciudă că nu-l găsiţi din partea mea.

~ de tralala01 pe Noiembrie 29, 2010.

3 Răspunsuri to “Se dă un perete impenetrabil care nu există.”

  1. Păi că când ființa dă cu capul de peretele care nu există, este imuabil, infailibil și omniscient să acceptăm că conform tutouror celor de la Emmanuelle Cunt încoace, inexistența peretelui este imorală și când ființa nu dă cu capul de nimic, pentru că nu există, nu are sens să m-ai întrebi tu, troglodit semidoct ce ești, cum e posibil ca cineva să se dea cu capul de ceva care nu există. Nu gândești deloc, tu.

    • Ţinând cont de faptul că ai trişat cu răspunsul invocând-o pe don’şoara Emmanuelle Cunt, nu primeşti premiul care nu consta în nimic, în schimb, îţi voi face observaţii personale privitoare la răspuns la următoarea vizită directă. În consecinţă, vei fi aşteptată la Băneasa cât de curând pentru întrevedere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: