,

Nu ştiu ce mi-au pus ai mei în gameţi când eram mic şi ADN-ul meu încă era împrăştiat prin diverse cotloane ale sistemului reproductiv (mă jucam cu cromozomu-n meioză, cu alte cuvinte), dar din acel tragic incident am ieşit genial. Şi modest, dar asta-i o trăsătură care nu are legătură cu postarea de faţă. Din păcate, odată cu genialitatea, am căpătat şi o doză oarecare de prostie. O doză din acea prostie de care falusimea nu beneficiază şi pe care nu e în stare s-o conceapă, tocmai fiindcă e prostia de a nu fi ca ea. Adică ignorant. Adică prost. Fiindcă, într-adevăr, există acel concept al prostiei care te împiedică să fii prost, din cauza unei astfel de prostii sunt toate geniile nefericite. Inclusiv Dalí avea mai multe frustrări de genul ăsta, nici el nu era tocmai genul de individ care se bucura de fiecare moment al vieţii, aşa cum lasă de înţeles dintr-o parte consistentă a operei sale scrise pe care oricum sunteţi prea proşti, în sensul acelei prostii de care prostia personală mă împiedică să beneficiez, ca s-o fi citit sau priceput, dar măcar acum aţi auzit de ea. Da’ ce vă roade pe voi grija…

Şi aici apare problema: într-adevăr, ce vă roade pe voi grija?

Al doilea an de Mare Britanie, a cărui încheiere se apropie cu paşi repezi şi care se va solda cu repatrierea mea în Canada, pălăria Statelor Unite şi aparent zona cu cea mai mare densitate de inteligenţă de pe continentul nord-american (doar e o pălărie, acoperă capul de sus, de se sprijină pe gât şi previne inundarea stomacului la ploi), m-a făcut să-mi pun în mod serios la îndoială sănătatea intelectuală şi să descopăr prostia din spatele geniilor.

Motivul e simplu. De fapt, motivele. Toate e simplu. Britişii sunt nişte cretini la fel de mari ca românii, cu diferenţa că îşi aplică altfel cretinismul. La ei, poţi schimba ocazional ceva în bine, cu condiţia să fie simplu şi să nu necesite prea mult efort din partea lor. Şi să insişti. Mult. Par egzamplu, eu insist de doi ani universitari să mi se scrie numele corect în registrele universităţii, dar, în ciuda a nenumărate mailuri şi reclamaţii depuse la dosar, inapţii care se ocupă cu baza de date nu au fost în stare să-mi scrie al doilea prenume cu majusculă până în prezent. În mod ironic, canadienii la care urmează să merg mi-au nimerit corect din prima numele, doar că mi-au greşit data naşterii iniţial. Fiindcă le-a trimis-o universitatea-mamă prost. Alma mă-tii…

Un alt exemplu de imbecilitate şi ignoranţă crase cu specific britanic mi-a fost dat de tentativa mea de a propune o reformă a sistemului reprezentativ studenţesc, astfel încât să se asigure mai multă transparenţă în metodele de predare şi relaţii mai eficiente şi mai directe cu profesorii. Fiindcă studenţii se plâng de ani buni că feedback-ul în universitate e jalnic şi trebuie să bată la cap profesorii ca să obţină mai mult. Ce propunea metoda mea? O ierarhie bipiramidală cu relaţii de proiecţie între niveluri, cam ca cele din emisferele cerebrale. Dacă sunteţi proşti şi nu ştiţi la ce mă refer prin asociere, nu vă obosiţi să întrebaţi, n-o să explic. Cum a fost întâmpinată propunerea în şedinţa cu profesorii şi comitetele studenţeşti? „Excelentă, dar prea dificilă.” Replica mea? „Da, normal că este prea dificilă, fiindcă presupune înlocuirea a ceva ce nu există cu ceva care există, deci crearea unui sistem, spre deosebire de prostia cvasi-inexistentă de acum, că de-aia se plânge lumea, fiindcă nu există nimic.” Nimeni nu spune că este uşor să creezi un sistem ierarhic eficient prin care să asiguri egalitate şi echitabilitate între 15000 de studenţi şi 1000 de profesori ai unei instituţii cu o groază de campusuri răspândite prin tot oraşul şi împrejurimile lui. Nimeni nu spune că e uşor să faci ceva de la zero. Tocmai de aceea mă oferisem să mă implic activ în proces şi propusesem un plan a cărui dezvoltare şi implementare nu ar fi fost imediate, ci ar fi durat probabil vreo doi ani de zile în total. Ca să creez ceva acolo unde nu există nimic. Dar nu, e prea dificil, britanicii preferă să rămână la sistemele lor tradiţionale şi ineficiente sau inexistente, lăsând iar universitatea pe unul din ultimele locuri în ţară la feedback studenţesc, deşi e taman la celălalt pol din orice alt punct de vedere.

Mai enervant este că în astfel de momente te întrebi sincer de ce te implici. De ce îţi pierzi timpul făcând sondaje între studenţi pentru a prezenta rapoarte profilor şi a-i critica pe cei care nu-şi fac treaba cum trebuie dacă oricum n-au de gând să facă nimic. Pe lângă faptul că o să arate bine la CV mai târziu, fiindcă toţi angajatorii au un acces brusc de amnezie după ce termină facultatea şi devin şefi şi încep să creadă că astfel de roluri de umplutură schimbă cu adevărat ceva în societate, deşi probabil au trăit pe pielea lor lenea şi comoditatea studenţească cu doar câţiva ani în urmă. Dar na, în calitate de societate, trebuie să ne prefacem că totul este roz, că nimeni nu bea, că nimeni nu face sex şi că nu există probleme economice majore la nivel mondial fiindcă sistemul este construit pe nişte stâlpi de dimensiunile unor scobitori.

Penetrând vaginal alte ştiri (m-am plictisit de vărsat frustrări pe ziua de astăzi), descopăr că a apărut spamul mioritic, sub forma magazinelor şi saloanelor de coafor care aleg o postare la întâmplare şi fie pun un comentariu complet de-a-n boulea (cum a fost cazul magazinului, care a trântit un „vizitează X la adresa Y ca să găseşti cea mai ieftină marfă!”), fie îţi laudă talentul scriitoricesc (cum a fost coaforul, care a spus ceva de genul: „Interesant articol! O să mă uit şi pe restul blogului.”) şi lasă linkul în mod subtil la numele de utilizator deloc suspect „Coafor” pentru un articol selectat la întâmplare de botul de spam făcut de advertiserii respectivi. Publicitatea a devenit deci şi în Românica un domeniu plin de idioţi (nu că înainte nu era, doar că erau prea proşti ca să ştie cum se programează un spam-bot) care îşi varsă lăturile prin comentarii vagi publicate pe bloguri selectate la întâmplare de prin arhivele Google. Frumos, patriotic, dar nu sunt încă îndeajuns de idiot încât să cad în plasa oricărui paralitic intelectual care îmi laudă blogul fără argumente şi postează link-uri către site-uri terţe în numele de utilizator.

Totuşi, mă mai pot lăuda şi cu faptul că blogul meu a fost îndeajuns de hardcore încât să primească spam şi în rusă acum vreo două luni, dar era un mesaj foarte lung despre Viagra, vibratoare sau Tenerife, aşa că nu mai ştiu exact ce conţinea. În afară de link-uri.

Şi da, plănuiam să închid blogul de tot, dar decizia depindea de un alt factor, care a înclinat către o soartă favorabilă. Pe scurt, dacă nu m-aş fi întors în Patria-Mumă în vacanţa de vară din motive de frecat menta aici, blogul şi-ar fi luat adio de la existenţa sa internautică şi ar fi ajuns undeva în arhivele abandonate ale Internetului. Cum plecarea în Canada mă cam obligă să revin pentru viză, sabia n-a mai căzut, deci faptul că voi mai avea motive să mă plâng în viitor (doar deh, o să mai trec prin ţară) îl va mai menţine onlain o vreme. Scurtă, lungă, asta depinde.

Acum mergeţi şi mai citiţi o carte, poate într-o zi ajungeţi la un sfert din inteligenţa mea. Poate.

~ de tralala01 pe Mai 12, 2011.

2 Răspunsuri to “,”

  1. Eşti incorigibil. Şi, evident, genial, superb, eşti de toate. E suficient ca să te conving să nu închizi blogul?
    Gândeşte-te că, poate, şi canadienii îţi vor da bătăi de cap şi motive să te plângi. Pe scurt, intri şi îţi verşi nervii aici, nouă, iar noi mai aflăm câte o chestie despre tine, oricum ar fi ea…

    • No, am zis deja că nu-l închid chiar din postare, fusese o idee (că de-asta n-am mai scris de şapte mii de ani pe el) care a picat. Nu mă îndoiesc că Canada (sic!) nu-mi va furniza proşti din plin, mai ales că o să stau chiar la graniţa cu Patria Ailaltă a Prostiei (doar că americanii-s proşti din alte motive şi o recunosc oarecum, că importă valori din greu). Ştiu că leac pentru d-ăştia ca mine încă nu s-a găsit, da’ mă bucur de fiecare clipă a ţicnirii mele😀. Doamne fereşte să-l găsesc chiar eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: